Ce înseamnă vorbă de clacă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "vorbă de clacă": vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală

" Am un surt bat-o nevoia ! nu mi l-a adus vecina,
De cand i l-am dat la claca ! De la soacra eu n-am tol ;
Tolul meu e de la mama, deci ramana patul gol !"
Pe pamantul turcului poezie de George Cosbuc

" Sa ma lupt cu jale-amara ?
Si la claca si la nunti
Si la glume-n sezatoare"
Dragostea pacurareasca poezie de George Cosbuc

CLÁCĂ, clăci, substantiv feminin

1. (În regimul feudal) Muncă pe care țăranul era obligat s-o presteze gratuit în folosul stăpînului moșiei; reprezintă forma cea mai caracteristică a rentei feudale, deci a raporturilor de producție care stau la baza orînduirii feudale. vezi boieresc. Domnitorul mărește numărul zilelor de clacă la douăsprezece. istorie R.P.R. 283. Mai specialiști în chestiuni de clacă decît clăcașii, nu cunosc. CAMIL PETRESCU, B. 148.

– Pribegi de bir și clacă, Copii fără noroc, Tu-i strîngi în codrii noaptea Sub brazi, pe lîngă foc. COȘBUC, P. I 217. Mă duela moșia mea, la Țălinoasa, și poroncesc țăranilor să-mi facă o clacă de verb reflexiv:o cinci zile. ALECSANDRI, T. II 239. Claca și la noi, ca pretutindeni, este o urmare, un drept al feudalității, adus din țările occidentale în Ungaria și in Polonia și de acolo în Principatele Romîne. KOGĂLNICEANU, S. A. 140.
       • Expresia: Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de mîntuială, neîngrijit, prost. Muncă colectivă benevolă pe care o fac țăranii unii în folosul altora și care de obicei este însoțită de o mică petrecere cu povestiri, glume, jocuri etc. vezi șezătoare. Să ne ducem sara unele la altele... cu toate că verb reflexiv:emea clăcilor a cam trecut. CAMILAR, TEM. 60. La lelea Ilinca era clacă de tors în seara aceea. SANDU-ALDEA, U. P. 202. Și la clacă și la nunți Și la glume-n șezătoare Numai eu să nu fiu oare? COȘBUC, P. II 170. O dată, noaptea, la o clacă de dezghiocat păpușoi, i-am scos Măriucăi un șoarec din sîn. CREANGĂ, A. 63. Expresia: Vorbă de clacă = vorbă inutilă, fără miez; flecăreală. Dacă... ai poftă și verb reflexiv:eme să mai schimbăm două vorbe de clacă, mă găsești, după amiezi, 1/2-5, la Gambrinus. CARAGIALE, O. VII 332. (Despre persoane) A ajunge de clacă = a ajunge de batjocură.

2. Prestație ocazională la diverse lucrări de interes public. În ziua de sfîntul Foca, scoate vornicul din sat pe oameni la o clacă de dres drumul. CREANGĂ, A.

7.