Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
VOITÓR, -OÁRE, voitori, -oare, adjectiv (Adesea substantivat) Persoană care voiește, care dorește ceva. Omenirea întreagă este voitoare de pace. ▭ Au visat, au luptat și-au căzut... pentru cauza tuturora, generații după generații de voitori ai binelui obștesc. PAS, Z. I
6.
• Voitor de bine = cel care verb reflexiv:ea binele cuiva. Avea-va voitori de bine! TEODORESCU, P. P. 107. (Ca formulă de încheiere la scrisori) Al tău voitor de bine Zaharia, mare căpitan de poște. CREANGĂ, A. 102. Voitor de rău = cel care verb reflexiv:ea răul cuiva. Voitori de rău va avea? TEODORESCU, P. P. 107.
