 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Ce ne-mbunesti fara stiinta si ne mangai fara sa vrem, Regret suprem al fiecarui, desfasura-te in splendoare In aer cu parfum de roze si cantec de privighetoare." Noaptea de mai poezie de Alexandru Macedonski " Ci rosu arde un fanal, Pe turnul nalt, suprem semnal. Mai face-apoi un singur salt, " Castelul solitar poezie de Cincinat Pavelescu |
| Definiție din
SUPRÉM, -Ă, supremi, -e, adjectiv (Exprimă un superlativ) Cel mai înalt, cel mai bun, cel mai mare etc.; prin extensie extrem, ultim. Brațele ei avură o mișcare de supremă și deznădăjduită hotărîre. GALACTION, O. I 190. Din sute de piepturi porni, ca la o comandă supremă, un urlet prelung de mulțumire. REBREANU, R. II 206. Bătrînul își lăsă capul în jos, cu un aer de supremă disperare. VLAHUȚĂ, O. A. 372. Iașul sta în mijlocul Moldovei. Acest suprem avantagiu strategic era de ajuns pentru a determina alegerea. HASDEU,Dicționarul limbii romîne literare contemporane I. vezi 33. • Moment suprem = moment decisiv pentru reușita unei acțiuni. În furia acelui moment suprem, el trase din mijlocul paginilor un tun de cele mari. HASDEU, I. vezi 158. Onoruri supreme = funeralii. Voință supremă = ultimele dispoziții ale unui muribund. ♦ Care ocupă locul cel mai înalt într-o ierarhie. Comandant suprem. ▭ Deși nu sînt puși în scenă, dar îi vedem și îi simțim și pe supremii guvernanți din capitală. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 233. |
