 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Buciume cu voce tare, La buna vreme rasuni:" La buciumul poezie de Alecu Donici " Intai patr unse printre foi, Si le vorbi cu voce lina, De dorul lui le spuse-apoi," Valtul rozelor poezie de Alexandru Macedonski |
| Definiție din
VÓCE, voci, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale ale omului; glas. Vocea liniștită a lui Birnoavă începu să-l ațîțe cu întrebări felurite. SADOVEANU, O. VII 54. Își schimba vocea și fizionomia în atîtea feluri, cîte persoane erau. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 31. Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte, Pădurea noastră tace părăsită: Eu singur cînt cu vocea obosită Și trec prin încăperile deșarte. IOSIF, P. 46. O dezmiardă ș-o întreabă, Iar ea fața și-o ascunde Și așa de-ncet răspunde Cu o voce dulce, slabă. EMINESCU, O. I 104. • Expresia: A ridica vocea = a vorbi cu ton de ceartă, răstit, enervat. • figurat Zise văilor să cînte... Cu voci de frunze și de ape. MACEDONSKI, O. I 65. 2. Aptitudine, talent pe care îl au unii oameni de a cînta din gură. Au descoperit insă că are voce și l-au învățat citeva arii, pe care trupa le cînta în coregrafie GALACTION, O. I 118. ♦ Registru de sunete muzicale, mai înalte sau mai profunde, în care poate cînta cineva. |
