 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " E o boala impecabila, O suferinta perpetua ca o vocala de sticla Laminata in vazduhul asurzitor," Zbor poezie de Ana Blandiana " Si cand se lasa raza cea de lumina-n grai, Sa ne munceasca dulce voroavele istete, Sa netezim prin veacuri inaltii munti pe zari — Cu degete zdrelite de foi letopisete. O, plumb, care-n tiparniti esti aurul pe desti La nunta istui grai pe frunti cronicaresti, Pe care, ca un nimb, la departari de astre, Roteste incontinuu vocala gurii noastre!... " Cronicarii poezie de Anatol Codru |
| Definiție din
vocală, muzică , muzică ce cuprinde toate genurile (I, 1,Dicționar de termeni muzicali 2) la care participă vocea (1) omenească. Ea formează cel mai vechi strat din folclorul* tuturor popoarelor, vocile apărând aici fie singure, fie acompaniate de instr. În domeniul creației culte, genurile vezi sunt reprezentate de: a. cor* (mai multe voci (2) care cântă simultan); b. lied*, cântec*, romanță (1), baladă* (voce acomp. de unul sau mai multe instr.); c. genurile vocal-simfonice: cantata*, oratoriul* (una sau mai multe voci acompaniate de orch.); despre opera* (vocile se integrează într-un ansamblu (I, 1) artistic complex, în cadrul unui spectacol reprezentat pe scenă). Genurile vocale s-au dezvoltat înaintea celor instr. dominând viața muzicală până la sfârșitul Renașterii* și căpătând încă din secolul 15 aspecte monumentale (motetul*, misa*). Muzica instr. va rămâne până în ultimele decenii ale secolul 16 dependentă de tipul de scriitură vocală ca și de repertoriul vezi În epoca barocului* se nasc și se dezvoltă opera, cantata, oratoriul. Spre sfârșitul secolul 18 li se adaugă liedul. Încă din zorii epocii romantice apar întrepătrunderi între genuri. Beethoven introduce soliști* vocali și corul în Simfonia a IX-a, exemplu preluat la sfârșitul secolul de Gustav Mahler. În epoca modernă Arnold Schönberg compune Cvart. nr. 2 de coarde cu soprană. La compozitorii contemporani întâlnim cele mai variate combinații de voci și instr. și o lărgire considerabilă a sferei scriiturii vocale (întindere, dificultăți ritmice și de intonație). |
