 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " UN OSTAS-vinator de munte://vine agitat, se opreste privindu-l pe grav pe Mitru " DINCOLO DE VALE poezie de EUGEN GROZA "Scapase vinatul, care-l amagise incureindu-si urinele pe ponoare. Si omul, vinator fara gres, venea cu arcul descordat, aducind doar un vultur sagetat din vazduh. El pasea crunt si morocanos, spargind cu calciiul incaltamintei coaja noroiului amortit de ger. " Revolta dobitoacelor poezie de Vasile Voiculescu |
| Definiție din
VÎNĂTÓR, vînători, substantiv masculinDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Persoană care se ocupă cu vînătoarea, care vînează. Din văzduh abia s-aude Țipăt jalnic de prigorii... Cu ciubote mari și ude Stau la masă vînătorii. TOPÎRCEANU P. 214. Văzură un porc mistreț mare fugind și un vînător alergînd după dînsul călare. ISPIRESCU, E. 140. Cum vînătoru-ntinde-n crîng La păsărele lațul, Cînd ți-oi întinde brațul stîng, Să mă cuprinzi cu brațul. EMINESCU, O. I 174. Vînătorul împușcase Biata ciută la izvor. ALECSANDRI, P. A. 154. Dacă-i curcă ce se-ncurcă în calea vînătorului, se spune în ironie despre vînătorii nepricepuți. • figurat Văzui negri ochișori... Veniți după ei, feciori, Să ne facem vînători! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 369. ♦ figurat Persoană care aleargă să obțină cu orice preț situații sau lucruri (pe care nu le merită). Avea în urmă destulă verb reflexiv:eme să se îndoape, cît poftea, cu rățoielile nesărate ale cine știe cărui vînător de gologani. HOGAȘ, M. N. 29. 2. (Învechit) Soldat dintr-o unitate militară formată din pedestrași și călărime. Vînătorii, în număr de 1000, din cari jumătate pedestrime și jumătate călărime subt căpitanul de vînători. BĂLCESCU, O. I 13. Vînător de munte = infanterist special instruit, echipat și înzestrat pentru a lupta în teren muntos. |
