Ce înseamnă vîlva băii?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "vîlva băii": zînă despre care se crede că stăpînește, supraveghează și distribuie comorile dintr-o mină de aur

" Dincolo de Carpati, se ridicase din obstea furilor unul, Egon, un flacau balai cu mustatile lungi si subtiri de borangic galben, chipes si voinic, dar mladios ca trestia, asa se legana in vin-tul galopului nebun. Egon ajunsese spaima magnatilor, care isi ferecau zadarnic caii in slonurile de piatra cu lacate cit caldarile. Hotul avea ori n-avea iarba fiarelor, dar tot patrundea.
La noi in Muntenia hotea cu vilva un omulet carunt, slab si subtiratic, alunecos ca un sarpe, cu ochi albastri si nevinovati de copil. II chema Amoasei, dupa maica-sa, care se indeletnicea cu mositul. Era chemata mai ales la vitele cu facere grea. Se dusese pomina despre miinile ei blagoslovite, cu care ajuta la fatat vacile chinuite de viteii incurcati in pintece si iepele care nasteau greu minjii aproape morti. Pe toate le izbavea moasa. Femeia isi ungea dreapta sfrijita cu untdelemn sfintit si o vira pina la cot in vita ce gemea adinc, cu ochii inchisi. Acolo, cu miscari line, ajutata pe dinafara si de stinga, pipaind, alinind, rinduind maruntaiele rascolite, izbutea totdeauna sa scape pe mama si sa scoata puiul viu.
Hotul insotise de mic pe maica-sa in toate partile unde era nevoie de mina ei iscusita. Moasa era luata departe, peste cinci judete. Se batea lumea pe ea. Boierii trimiteau radvanele s-o aduca. Alteori ea se arunca pe cal si gonea sa apuce cu suflet vita fatatoare. Copilul, tot timpul cu ea, patrunsese in toate grajdurile, vazuse toate tainele, deprinsese intreg mestesugul vitelor, viata cailor, crescuse in rind cu minjii ca un frate si-i indragise mai mult decit orice pe pamint."
Alcyon sau Diavolul alb poezie de Vasile Voiculescu

"Pantera pe care-l stia de alta meserie planul sau.
Aflase din gazete vilva facuta de orbirea lui
Zahei, daduse tircoale clinicii si se interesase le medici dindu-se ruda cu orbul. "
Zahei Orbul poezie de Vasile Voiculescu

VÎ́LVĂ, (3) vîlve, substantiv feminin

1. (Adesea în construcție cu verbele «a (se) face», «a (se) sțîrni») Agitație, frămîntare, zarvă. A fost vîlvă mare, căci a ieșit la iveală toată, blestemăția omului. PAS, Z. I 161. Știi tu, fată, ce vîlvă s-a stîrnit după plecarea ta? SADOVEANU, M. C. 151. Mare vîlvă se făcu în împărăție cînd se auzi de moartea împăratului. ISPIRESCU, L. 31.
♦ Renume, faimă. Prestigiul lui Creangă sporind prin activitatea literară... se menținu și vîlva manualelor care trebuie să fi adus autorilor frumoase venituri. CĂLINESCU,

I. C. 238.

2. (Învechit) Alai, pompă; prin extensie măreție, grandoare. [Sinan Pașa] venea cu oaste multă și, cu vîlvă mare. VLAHUȚĂ, la TDRG. Moțoace, vîlva lumii e rîu cu nalte maluri... Faci bine, nu faci bine să te azvîrli în valuri? ALECSANDRI, T. II 109.
♦ Fală, mîndrie, orgoliu. (Atestat în forma vîlfă) Simte mîndrul Cîrjă o mare vîlfă-n sine. ALECSANDRI, P. III 230. Acea vîlfă, acea fală... ce în crudul Catilina văz cu scîrbă. CONACHI, P. 283.

3. (În mitologia populară) Duh, zînă, știmă. Se crede că în acea noapte pe la miez, umblă vîlvele. PAMFILE, CER. 81. Aici erau (fragi)...; dar broaștele au fost mai harnice decît noi, ori jderii, ori poate vîlvele codrilor. SLAVICI, la TDRG. Plecă zîna... că doară omul, că-i numai om și cîte trebșoare nu mai are, dar o zînă? O vîlvă? RETEGANUL, P. V 17.
       • Vîlva băii = zînă despre care se crede că stăpînește, supraveghează și distribuie comorile dintr-o mină de aur. Nu-l mai dezmierda, Mărie, că de, acuma una vîlva băii, dînsa să-l dezmierde. DAVIDOGLU, M. 75.

4. (Rar) Vîlvătaie. Foc de trei părți le punea, Vîlva-n ceri se ridica. PĂSCULESCU, L. P. 193.

– Variantă: vîlfă substantiv feminin