Ce înseamnă verticala locului?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "verticala locului": direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dativ // substantiv neutru cerc mare al sferei cerești care trece prin zenit și nadir

" Fa rau si te va tine lumea minte
Urca vertical si razi de sus
Peste campiile de trestii sovaitoare"
Eu sunt pentru fiare poezie de Ion Milos

" Abia ca te cuprinde sufletul si mintea!
Un vesnic vertical cu muchiile marete,
Sfarsituri reincep c-o noua tinerete "
Secunde cu munti poezie de Ion Vatamanu

VERTICÁL, -Ă, verticali, -e, adjectiv (geometrie; în opoziție cu orizontal) Care este perpendicular pe suprafața unei ape liniștite sau pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; (sens curent) drept (în sus). [Bolnava] nu se poate susține singură în poziție verticală. PARHON, O. A. I 268. Stau lipite de peretele muntelui lespezile verticale ale fintînii. BOGZA, C. O. 318. Ploaia cade verticală din cerescul alambic. TOPÎRCEANU, P. 78. Plan vertical = a) (geometrie) plan care conține o verticală; b) (astronomie) plan care trece prin verticala locului.
♦ (Substantivat, forme) Linie dreaptă care cade perpendicular pe un plan orizontal; direcția urmată de această linie. Verticala este o dreaptă perpendiculară pe planul orizontal de proiecție. GEOMETRIA S. 51.
       • (astronomie) Verticala locului = linie dreaptă care trece prin centrul pămîntului și printr-un anumit punct de pe suprafața lui.
♦ Care vine sau cade drept în jos (de la înălțime). Căută o poziție mai comodă, apărîndu-se de lumina verticală a becului. C. PETRESCU, C. vezi

8.