Ce înseamnă vătaf de agie?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "vătaf de agie": șeful poliției

" Ca-si scutura dantela mansetelor de praful,
Pe care l-a pus timpul, si l-a lasat vataful,
Si tinta ca se uita in ochii lui pe rand."
Castelul poezie de Alexandru Macedonski

" De arta, poezie,
Ma vaz vataf la hala
Peste macelarie;"
Logica stransa poezie de Ion Luca Caragiale

VĂTÁF, vătafi, substantiv masculin

I. (în trecut)

1. Supraveghetor al argaților și al feciorilor de la o moșie boierească; logofăt (3). Dar conac, boier, vătaf, Nouă zău nu ne lipsește! BENIUC, M. 62. Am ieșit cu tata... și cu vătafii noștri mai mult într-o plimbare. GALACTION, O. I 50. Stănică este vătaf la moșia lui Manoil. BOLINTINEANU, O. 411.

2. Căpetenie de ostași, conducător al unui anumit grup de dregători, de slujbași sau de oșteni ai domniei, [împăratul] a chemat pre vătaful curții. ISPIRESCU, E.

3. Vătaful, curții ne ieși înainte la scară cu luminări, apoi ne introduse în casă la domnul Catargiu. BOLINTINEANU, O. 282. Tot, măre, doi frați; Sărmanii legați... Dar cine-i ducea? Armaș Dragomir, Vătaful Costin, Oameni de domnie De la-mpărăție. PĂSCULESCU, R. P. 214. Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. Caragea l-a numit vătaf deplasă la Cloșani. GHICA, la CADE.

3. Persoană care avea sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. Aleseră chiar din rîndurile manualilor și căruțașilor pe cei mai spătoși, mai porniți pe bătaie și pe petreceri, îi făcură vătafi. PAS, L. II 255. Era tovarăș cu Temistocle, vătaf de hamali. BART, E. 322.

II.

1. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; cel care conduce alaiul unei nunți. Da întocmirea unei tovarășii [de colind] se învoiesc și asupra celui ce va fi căpetenia, vătaful sau judele cîrdului. PAMFILE, Hristos 36. Vătaful a dat semn din steag Și-atunci porniră toți șireag încetinel. COȘBUC, P. I 57.

2. Șef al unei echipe de pescari; ataman. Fiecare [așezare de pescari are] cîte un ataman sau vătaf cu mai multe ajutoare. ANTIPA, P. 359. Șade vere, șade dragă, Cincizeci de nevodari, Patruzeci de lopătari, Doisprezece vătafi mari. PĂSCULESCU, L. P. 175.

– Variante: (rar) vătág (I. IONESCU, despre 117), vătáș (ODOBESCU, S. I 73, BIBICESCU, P. P. 359), vătáv (SLAVICI, N. I 99, MARIAN, NU. 215) substantiv masculin