Definiție din
Dicționaru limbii românești
vanílie forme (limba neogreacă vanilli, italiana vaniglia și vainiglia, despre spaniolă vainilla, dim. despre vaina, teacă, păstare, despre latina vagina, teacă; limba franceza vanille). O liană, și anume orchidee (vanilla planifólia) care crește pe la tropice în America și Africa și e cultivată în Antile. (Ĭa produce niștre păstărĭ de verb reflexiv:e-o 25 c.m., care, după ce se culeg, se cufundă în apă ferbinte, se lasă să se usuce puțin și se închid jilave în cutiĭ de tinichea, unde, după cîte-va lunĭ, se dezvoltă aroma lor. vezi epifit). O plantă boraginee (heliotropium peruvianum) originară din Chili și Perú și cultivată p. florile eĭ mirositoare plăcut care-țĭ aduc aminte de mirosu vaniliiĭ comerciale.
