Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SUPLIMENTÁR, -Ă, suplimentari, -e, adjectiv Care se adaugă (la ceva), care este sau se efectuează în plus (peste ceea ce este normal), care completează (ceva). Acum duruiau surd, în încăperea extremă, mașina de cusut. Croitoreasa cu lucru suplimentar de noapte. C. PETRESCU, C. vezi 49.
• Ore suplimentare = ore de muncă efectuate în plus, peste programul fixat. Unghiuri suplimentare = unghiuri care formează împreună 180°.
– Variantă: suplementár, -ă adjectiv
