Ce înseamnă trunchi de prismă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "trunchi de prismă": porțiunea rămasă dintr-o prismă tăiată de un plan care nu e paralel cu baza ei

" O, Sinan! trufia-ti ce se face oare? S-a topit cu roua sub al zilei soare! Ostile-ti faloase repede-au pierit Ca florile d-aur dintr-un vis dorit!
Cum in capul turmei taurul purcede, Domnul inaintea cetelor se vede. Calul din ardoare-i pare-nflacarat, Sangele din spada-i cura ne-ncetat.

Hasan-pasa tine inca-n aparare. Astfel prin furtuna vechiul trunchi apare infruntand cu pieptul vantul furios, Dintre pomisorii care cad pe jos. Domnu-nvita pasa piept la piept sa vie, Dar Hasan da dosul prins d-a lui urgie. Sangele desfunda lutul cel uscat. De turbane, d-arme campul e-ncarcat. Lesurile randuri zac in lac de sange... Corbu-n nerabdare de placere plange. Noaptea scapa restul turcilor invinsi. Ei s-ascund prin tufe de spaima cuprinsi.

"
Calugarenii poezie de Dimitrie Bolintineanu

" Du-te, fiule, in padure
si ada-mi un trunchi uscat,
sa tai niste scanduri de pardoseala."
STRAMBA-LEMNE poezie de George Meniuc

TRUNCHI, trunchiuri, substantiv neutru

1. Partea cea mai groasă a unui copac, situată între rădăcină și locul de unde pornesc ramurile; tulpină. Am ajuns, șopti Micluț, arătîndu-i prin ceață platoul unduit și coliba înfundată în pămînt, între tufișuri și trunchiurile înalte ale fagilor. DUMITRIU, N. 213. Lunca de mesteceni era toată verde, un verde gingaș, tremurător în lumina veselă. Albe ca niște stîlpi subțiri de zăpadă se ridicau drepte trunchiurile. SADOVEANU, O. VII 367. Dafinul se desfăcu în două, și fata pieri, cu flori cu tot, în trunchiul său. POPESCU, B. II 34.
       • (În metafore și comparații, cu aluzie la masivitatea și rezistența tulpinii unor copaci) Era acest Costan al Șărpoaiei un trunchi de om, închegat ca din granit. DAN, U. 216.
♦ Tulpina unui copac tăiat de la rădăcină (uneori curățată de crengi și de coajă); buștean. [Rîul] a cărat amar de ani Buturugi și bolovani, Rădăcini fărîmițate, Trunchiuri mari încălecate Și crenguțe rășchirate. DEȘLIU, M. 22. Trunchiurile brazilor, din care se mai auzea parcă foșnetul pădurii, au fost transformate în vagoane de scînduri. BOGZA, C. O. 130. Pădurile desființate se prefăcură într-un val înalt și nestrăbătut de trunchiuri de copaci, încîlcite, la un loc, cu crengile lor. HOGAȘ, M. N. 167.

2. Bucată groasă de lemn pe care se taie lemnele de foc; butuc. Ce le pasă: lemne la trunchi sînt, slănină și făină în pod este deavolna. CREANGĂ, A. 38. Banii nu se culeg de la trunchi, ca surcelele. id. ib. 120. Așchia nu sare departe de trunchi. ȘEZ. I 221.
♦ Butuc pe care se taie carnea la măcelărie; (în trecut) butuc care servea călăului pentru decapitarea osîndiților la moarte. Puse capul pe trunchiul pregătit, lîngă care sta călăul. NEGRUZZI, S. I 108.

3. Trupul unui om sau al unui animal (în afară de cap și de membre). O jiganie cu patru picioare cu șeale de cal și cu trunchiul de om. ISPIRESCU, U. 74.

4. (În expresie) Trunchi de piramidă = volum obținut tăind o piramidă printr-un plan paralel cu baza ei și cuprins între acest plan și bază. Trunchi de con = troncon. Trunchi de prismă = porțiunea rămasă dintr-o prismă tăiată de un plan care nu e paralel cu baza ei.

5. figurat (Neobișnuit) Fragment, parte, frîntură dintr-o operă, dintr-o lucrare etc. Și timpul și spesele ar fi cruțate, publicîndu-se îndată de Societatea Academică acele trunchiuri de material. ODOBESCU, S. II 325.

– plural și: (m.) trunchi (EMINESCU, O. I 85).