CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură "Ia o departare de vreo trei kilometri de casa, unde aveau de cules niste prunc de vara. Olina, dupa ce-si domolise si adormise copilul in troaca lui, incepu sa se imbrace si ea de plecare. Mergi cu noi spre " In razboi un pogon cu flori poezie de Nicolae Velea |
Definiție din
TROÁCĂ, troace, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Covată scurtă și lată, făcută de obicei dintr-o singură bucată de lemn scobit; albie, copaie. Bătrînii își luară troaca cu copilul și du-te cu el la holdă. BOTA, P. 27. Îți trebuie troacă nouă, Troacă nouă de lemn verde. MARIAN, NA. 22. • figurat Și cînd să deie stelelor ovăz din troacă, A aflat... Că-s mai puține. BENIUC, vezi 140. • Expresia: A-l face pe cineva troacă de porci vezi porc. ♦ (Familiar, la plural ) Încălțăminte veche, uzată, lăbărțată. Tu și alți cîțiva aveți niște troace ca vai de lume, cu tălpi rupte. PAS, Z. I 66. ♦ (Familiar, la plural ) Catrafuse, boarfe, calabalîc. Am alerga nebunește și nu ne-am putea astîmpăra pînă cînd nu am ști tot așa de bine unde vom ajunge mîne cu troacele noastre, pe cît știm de unde vom porni cu ele. CARAGIALE, M. 229. 2. Jgheab făcut de obicei dintr-un trunchi de copac scobit, din care se adapă vitele la fîntînă. Apșoara ploilor Tot din troaca boilor. TEODORESCU, P. P. 623. 3. (Regional; botanică) Tigvă (2). ♦ Vas pentru apă sau vin, făcut din fructul tigvei. (Atestat în forma troc) Tuță al nostru, săracul, a stat toată viața lîngă trocul lui cu vin și-a băut de și-a înnegrit beregata. DUMITRIU, N. I. 31. 4. Ladă în care curge făina măcinată la moară. ♦ Vas de lemn plin cu apă, în care se învîrtește tocila pentru a se umezi. – Variante: tréucă (POPA, vezi 96, ȘEZ. XXI 66) substantiv feminin, troc substantiv neutru |