Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
TRANSFORMATÓR1, transformatoare, substantiv neutru Aparat sau instalație care servește la transformarea energiei unui sistem fizic (primar) în energia altui sistem fizic (secundar), cu modificarea adecvată a anumitor mărimi de stare.
• Transformator electric = aparat electric format din două bobine cu ajutorul cărora se schimbă tensiunea unui curent alternativ, fără a i se schimba frecvența. (Eliptic) Am pus electricienii să desfacă transformatorul în fața mea... transformatorul dădea înapoi numai jumătate din cantitatea de electricitate primită. DEMETRIUS, C. 36. Copiii au la dispoziție motoare veritabile, transformatoare, dinamuri. SAHIA, U.R.S.S. 131.
