Ce înseamnă toponim în gârdani referitor la modul de exploatare a pământului cu ruptu?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "toponim în gârdani referitor la modul de exploatare a pământului cu ruptu": în parte

Falduri poezie de Ion Barbu

" De ce ne-o fi trebuit noua lumina
si ce este aceasta ruptura numita lumina
De ce a trebuit sa devenim puncte"
Blandele si ferocele activitati ale insufletitelor si neinsufletitelor poezie de Nichita Stanescu

RUPTÚRĂ, rupturi, substantiv feminin

1. Faptul de a se rupe; întrerupere a continuității materiei, figurat, a relațiilor, a colaborării între oameni. Se gîndea cu groază... la clipa cînd ruptura va veni totuși odată. REBREANU,

I. 83. Se temea să împingă lucrurile pînă la o ruptură. GHTCA, A. 31.

2. Locul unde un obiect este rupt; sfîșietură, gaură (într-un material țesut); spărtură, crăpătură (într-un corp tare). Dincolo, pe malul celălalt... se zărește pînă și ruptura parapetului de scînduri putrede. CAMIL PETRESCU, O. II 38. O ruptură a covorașului din dreptul patului îmi puse piedică și căzui. BASSARABESCU, substantiv neutru 22.
♦ Locul unde un teren este rupt (de ape, de puhoaie). Cu tîmplele vîjîind răzbi în ruptura de mal, în lătratul ascuțit și întărîtat al cînelui. SADOVEANU, B. 226. E clădită chiar în ruptura rîpei ca și casele vecine. CAMIL PETRESCU, O. II 237.
       • Ruptură de pantă = loc în care crește brusc panta unui deal sau o unui munte.

3. Bucată ruptă din ceva. O mulțime de găteje și de rupturi de copaci. SBIERA, P. 67.
       • figurat Cupola [tunului] miroase a pulbere și prin ea se jucau rupturi de nori de fum. SANDU-ALDEA, U. P. 135.
♦ Obiect de îmbrăcăminte foarte uzat; zdreanță. Ai chiar nebunit de tot, de porți ruptura aceea de pălărie pe cap. RETEGANUL, P. I

7. Îl spălă și-l primeni cu niște rupturi de haine de-ale sale. ISPIRESCU, L. 136.