Ce înseamnă ton de comandă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "ton de comandă": ton poruncitor

" Un gladiu de flacari ce tine Mihael,
Ce miriade d-angeli comanda si conduce,
Si pacea le anunta prea blandul Gabriel."
Anatolida sau Omul si fortele poezie de Ion Heliade Radulescu

" Decat in clipa-n care capitanul
Va comanda matrozilor Partenza.
Cu gandul si cu ochii-nfipti in largul"
Solilocul nebunului poezie de Ion Minulescu

COMÁNDĂ, comenzi, substantiv feminin

1. Acțiunea de a comanda; ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu; poruncă. Comanda răsună tare, în liniștea înserării. SANDU-ALDEA, U. P. 138. Urmă comanda scurtă. SAHIA, N. 37.
       • (Poetic) Ca la comanda unei baghete, pete mari din verdele pădurii s-au desprins din arbori. BOGZA, C. O. 158.
       • Metodă de comandă = metodă nejustă, folosită de unii responsabili care iau decizii personale și le impun fără a consulta pe membrii colectivului și fără a-i convinge de importanța sarcinilor pe care aceștia tribuie să le îndeplinească. Ton de comandă = ton poruncitor, netovărășesc (folosit de cei care înlocuiesc munca de lămurire prin porunci).
       • Expresia: La comandă = a) la porunca, la cererea altuia; b) (mai ales în legătură cu verbele «a plînge» sau «a rîde») la momentul dorit, în mod prefăcut, fără motiv justificat. Plînge la comandă. Rîde la comandă.

2. Conducere a unei unități militare terestre, navale sau aeriene. I s-a încredințat comanda.
       • Post de comandă = locul unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor.
       • Expresia: A lua comanda vezi lua. A-i lua (cuiva) comanda vezi lua.
♦ Postul unde stă ofițerul comandant al unui vapor. E înfricoșător să-l vezi noaptea sus, la comandă, cum privește... infinitul mării, atent la orice zgomot. DUNĂREANU, CH. 56. După ce vaporul se punea greoi în mișcare, el, de sus de la comandă, își arunca ochii spre mal. BART, 43.

3. Acțiune de comandare a unui sistem tehnic.
       • (Post de) comandă = loc unde sînt concentrate organele și aparatele de comandare a unui sistem tehnic. Bozan s-a urcat sus... la comanda podului rulant. SAHIA, N. 33.
♦ (Concretizat) Ansamblu de aparate a căror acțiune conduce un sistem tehnic. S-au blocat comenzile avionului.

4. Sarcină de a îndeplini o lucrare, de a livra o marfă, un produs etc. În două luni... s-au repetat cîteva comenzi de marfă. SAHIA, N. 109.
       • locuțiune adjectiv De comandă = (în opoziție cu gata) care este sau a fost executat după indicațiile date de client. Pîn-atunci pictorii noștri vor continua de a face portrete, sculptorii-busturi de comandă. VLAHUȚĂ, O. A. 334.
♦ Cerere a unei consumații într-un local. Căruțași și hamali... înnoind comanda cu fundul sticlei izbit în masă: Băiete! C. PETRESCU, Î. II 158.