Ce înseamnă timbrat2, -ă, timbrați, -te, adjectiv în expresie voce timbrată?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "timbrat2, -ă, timbrați, -te, adjectiv în expresie voce timbrată": voce care are o bună rezonanță, care amintește sunetul metalic al unui clopoțel

" O nebiruita patima pentru arta rapise pe aceasta buna creatura de la alte cariere, unde-ar fi fost desigur mai fericita, si o aruncase pe scena. inceputul merse greu, pana cand, din norocire, ochiul deprins al neuitatului Pascaly descoperi in debutanta noastra stofa unor succese nu tocmai imposibile, cum credeau altii, mai putin patrunzatori. Asta, prin 65.
Tanara eleva era de o frumuseta remarcabila. Ovalul figurii de-o taietura antica, putin cam prea dezvoltat; corpul inalt si mladios, cu talia foarte sus, si voinic, fara bogatie de carne; mersul mandru si hotarat ii dedeau un aer de baiat - un tip clasic de june lazaron napolitan de o seninatate si o dulceata extraordinara. Afara de astea, un contralto grav, bine timbrat si foarte simpatic.
Toate insusirile ei facura pe Pascaly sa destineze pe Tudorita pentru travesti. Omul, cu patrunderea lui sigura, nu se insela."
La mormantul unei artiste poezie de Ion Luca Caragiale

TIMBRÁT, -Ă, timbrați, -te, adjectiv

1. (Despre scrisori, acte etc.) Pe care s-a aplicat timbrul legal.

2. (Despre voce) Cu timbru (2) plăcut și bine marcat.

– vezi timbra.