Ce înseamnă terasă substantiv georgrafic terasă aluvială?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "terasă substantiv georgrafic terasă aluvială": terasă de acumulare; terasă de acumulare vezi terasă aluvială

" S-atata stiu: ca era noapte, si ca sa stiu mai mult nu pot,
Decat c-acea terasa alba si largul cantec de teorba
Erau si zbor nebun de aripi, erau si zbor de-nalta vorba,"
Noaptea de august poezie de Alexandru Macedonski

" O ambrozie delicata.
De pe-o terasa inf lorita
Privirea mea s-ar pierde-n cale"
Castele-n Spania poezie de Alexandru Macedonski

TERÁSĂ2, terase, substantiv feminin

1. Construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș și servind de obicei ca loc de odihnă. Organista templului apare pe terasă. GALACTION, O. I 244. Bogoiu... a rămas încruntat pe șezlong, pe terasă. SEBASTIAN, T. 88. Colo, mai departe, se-nalță a noastră casă Cu albă colonadă deasupra pe terasă. ALECSANDRI, T. II 202.
♦ Suprafață plană, amenajată în parcuri sau în grădini, pe o ridicătură de teren, și susținută de obicei de un zid.
♦ Porțiune de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sînt așezate mese. Și pe publice terase plîng viori sentimental. BACOVIA, O. 137.

2. (Mai ales la plural ) Suprafață de teren în formă de trepte, provenite mai ales din ridicarea treptată a scoarței pămîntului și așezate la diferite niveluri deasupra albiei unei ape curgătoare. Muierea cea grasă... își plimba ochii peste treptele largi ale teraselor de vie ce se povîrneau lin spre lac. DUMITRIU, N. 234. Pe largile terase ale muntelui, mase întregi de oameni forfotesc. BOGZA, C. O. 179. Pe-o terasă înaltă... se deschide una din cele mai frumoase priveliști pe Dunăre. VLAHUȚĂ, R. P.

8.