Ce înseamnă teoria distribuțiilor?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "teoria distribuțiilor": ramură a matematicii care studiază distribuțiile

DISTRIBÚȚIE (< limba franceza , latina) substantiv feminin

1. Distribuire.
♦ Repartizarea rolurilor la actori; prin extensie ansamblul actorilor care joacă într-un spectacol.

2. (fizică) Modul în care elementele unei mulțimi (electroni, atomi, molecule etc.) sunt repartizate după valorile posibile ale unei mărimi caracteristice (viteză, energie etc.).

3. (tehnic) Dirijarea, transmiterea și repartizarea spre diferiți consumatori a unui fluid, a unui flux de energie etc.
       • despre electrică = a) procesul de transmitere prin cablu și de repartizare a energiei electromagnetice spre diferiți consumatori grupați pe o anumită suprafață, de la centrale sau stațiuni electrice locale racordate la centrale electrice depărtate; b) ansamblul instalațiilor electrice care servesc la realizarea distribuției electrice.

4. (tehnic) Ansamblu de organe ale unei mașini termice care comandă automat admisia și evacuarea agentului energetic (abur, aer comprimat, amestec carburant etc.) în vederea desfășurării fazelor de funcționare ale acesteia.

5. (matematică) Tip de funcțională.
       • Teoria distribuțiilor = ramură a matematicii care studiază distribuțiile.

6. (economie) Împărțirea unei anumite cantități de vapori (bonuri) între mai mulți indivizi și/sau entități.
♦ Procesul de alocare a veniturilor și cheltuielilor în conturi suplimentare (subconturi).
♦ Împărțirea venitului total al unei comunități între membrii ei.
♦ Vânzarea unui bloc de valori (acțiuni) la bursă fără a se ține seama de scăderea prețului lor.
♦ Ansamblul operațiunilor de repartizare a bunurilor și serviciilor între consumatorii dintr-o țară.
♦ Activitățile și operațiunile prin care bunurile produse sunt puse la dispoziția consumatorilor.

7. (biologie) Răspândire a unei specii sau a populațiilor de specii în zonele biogeografice ale globului.

8. (lingvistică) Totalitatea pozițiilor (contextelor) în care apare o anumită entitate lingvistică (sunet, fonem, morfem, cuvânt etc.) într-o limbă dată, într-un anumit stadiu de evoluție al acesteia.