Ce înseamnă tărbacă substantiv feminin familiar, numai în expresie a da sau a lua în sau la, prin tărbacă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "tărbacă substantiv feminin familiar, numai în expresie a da sau a lua în sau la, prin tărbacă": a bate zdravăn

" Si nu s-a mai incumetat nimeni sa pindeasca in tum buciumul care trimetea in cele patru zari jalea stinei, dar nu razbatea pina sus la parintele Antonie.
Toate astea nu miroseau a lucru curat. Multi inclinau sa se instiinteze Mitropolia, Sinodul. Staretul nu se invoi. Baga din nou manastirea in strenguiala si tarbaca inaltilor clerici Abia o uitasera. Se luara alte masuri: slujbe mari in biserica, rugaciuni si caderi la Maica Domnului, sfestanii si molitve la stina, care fu curatata si stropita cu agheasma. O cruce uriasa fu ridicata chiar in mijlocul tirlei, sa vegheze cu bratele intinse turma de la picioarele ei. Si se statornicira aici doi calugari, care sa citeasca cu rindul intr-un cosar prefacut in paraclis slujbele noptii, vecernii si ceasuri.
Zadarnic. Lupul venea si mai des, dornic parca pe linga mertic sa asculte si sfintele cintari."
Schimnicul poezie de Vasile Voiculescu

tărbácă și tî- forme, plural e și ăcĭ (despre tărbăcesc). Acțiunea de a tărbăci, tărbăceală. Masa pe care tăbăcaru răzuĭe peile. Tărbaca cînilor, tivic, un barbar obiceĭ țărănesc de a chinui cîniĭ a doŭa zi după lăsatu seculuĭ postuluĭ mare spînzurîndu-ĭ pînă ce amețesc (vezi jujăŭ). A da în tărbacă,

1. a da ca să fie tărbăcit,

2. a tărbăci. A lua la tărbacă, a tărbăci (cu bătaĭa saŭ cu ocara).