Ce înseamnă tăcut1 substantiv neutru în expresie pe tăcutele?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "tăcut1 substantiv neutru în expresie pe tăcutele": în tăcere, pe ascuns

" La adapost de om si lume.

In colt tacut de vreo Sahara,
Castel as pune sa-mi zideasca,"
Castele-n Spania poezie de Alexandru Macedonski

"
Stiu ca nu mai este-asa, Nici altfel si nici cum poate Fi iubirea mea a ta Totdeauna niciodata. Am tacut si tu ai zis: Las-o, piatra, ca e bine — Sot eu — tie, tu fantana, Mie soata intr-adins. Mestere, o, dumneata, Din adancuri mai adanca, Sfanta, care-o sa te-nvinga — Lacrima-i, duminica — Bea-o, ca intr-o sarbatoare, De durere, cand ti-i bine. Gura-mi s-a facut pagana, Fruntea mea-i cotropitoare. Dor si ura la un loc, Nu e chip sa te mai aperi, Aste lacrimi nu-s de ape,
Cand iubesc, le stiu de foc. Ia-le-n palma, arda-ti mana: Cum iubeste fantana Nu iubeste nimenea."
Lacrima, duminica poezie de Anatol Codru

TĂCÚT2, -Ă, tăcuți, -te, adjectiv Care tace, care nu vorbește, prin extensie care nu face zgomot (vezi calm, liniștit); care vorbește puțin, căruia nu-i place să vorbească (vezi taciturn). Era un om tăcut; nu schimba cu nimeni un cuvînt. MIRONESCU, S. A. 118. Și-au stat tăcuți, că i-a cuprins O jale pe-amîndoi. COȘBUC, P.

I. 228. Stan era om tăcut în feliul său. CREANGĂ, P. 142. Îl vedea mai tăcut și mai retras. NEGRUZZI, S. I 25.
       • figurat Tăcută nălucește biserica străbună, Cu turnuri răsucite ascunse sub cupole. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 125.
       • (Substantivat) Strigă, strigă, mutule, nu tăcea, tăcutule. ȘEZ. III 123.