Ce înseamnă substantiv termen bisericesc sfânta scriptură?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "substantiv termen bisericesc sfânta scriptură": biblie, scriptură

" Oricat le suntem naintasii,
De focul sfant ce l-am aprins,
Ne este sufletul cuprins,"
Rondelul cercetasilor poezie de Alexandru Macedonski

" Tu mi-esti singurul amic!
Scopul tau e sfant si mare:
A-mblanzi, a lumina,"
Oda la condeiul meu poezie de Alexandru Macedonski

sfânt a.

1. ce ține de religiune, consacrat divinității: sfinte altare;

2. care trăiește după legea divină: un om sfânt;

3. conform legii divine: o vieață sfântă;

4. se zice de ființele cele mai perfecte: sfânta Fecioară, sfinții martiri;

5. demn de mare respect: sfânta dreptate;

6. epitet aplicat soarelui, considerat ca sfânt: când răsare sfântul soare popular și, eufemistic, spiritelor rele (de ex. Moartea sau Ielele);

7. fam. sdravăn, strașnic, grozav: o sfântă frică, o sfântă de bătaie. [Vechiu-rom. svânt = slava SVĒTI, termen bisericesc alăturea de sinonimul popular sânt (dublet analog cu oltar și altar); sensul 7 e o generalizare analogă cu limba franceza sacré]. ║ adverb ca un sfânt, liniștit: verb reflexiv:ind [!] seara să-l găsească sfânt PANN. ║ m.

1. cel canonizat de Biserică: sfinții Părinți;

2. (absolut) D-zeu: ferit-a Sfântul! a-l fura sfântul, a adormi liniștit (în opozițiune cu a-l fura Aghiuță).