Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SUSȚINĂTÓR2, -OÁRE, susținători, -oare, substantiv masculin și forme
1. Persoană care sprijină, susține, apără ceva sau pe cineva; apărător. O bucată de verb reflexiv:eme soiul ăsta de artă n-a convenit celor ce se ocupau cu dînsa, cum n-au convenit multă verb reflexiv:eme adevărurile științifice susținătorilor religiei. IONESCU-RION, C. 57.
2. Persoană care întreține cu mijloace materiale altă persoană, o instituție etc. Unica susținătoare a familiei.
