Ce înseamnă substantiv masculin glob ocular?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "substantiv masculin glob ocular": parte a ochiului care se găsește în orbită

" Ce-ar fi mai mult decat explozia-n vant
A unui glob de papadie
Care dispare semanand?"
Sfarsitul lumii poezie de Ana Blandiana

"
Ca un glob de aur luna stralucea
Si pe-o vale verde ostile dormea;"
Cea de pe urma noapte a lui mihai cel mare poezie de Dimitrie Bolintineanu

GLOB, globuri, substantiv neutru

1. Corp sferic sau sferoidal. Luna, ca un glob de aur, înviorează noaptea. BOLINTINEANU, O. 350.
       • Glob ocular (sau al ochiului) = partea ochiului, de formă sferică, adăpostită în orbită. Fruntea lui Bîlea se încreți și globurile ochilor i se umflară. PREDA, Î. 150. (La plural și în forma globi) Îi erau globii ochilor scrijelați de fire roșii. SADOVEANU, M. C. 47. Sub pleoapele închise globii ochilor se bat. EMINESCU, O. I 79.
♦ Corp sferic de sticlă, servind drept ornament. Pomul de iarnă era încărcat de globuri colorate.
♦ (De obicei urmat de determinări) Corp sferic, de sticlă sau de porțelan, care protejează o lampă sau un bec. Subt lumina prietenoasă ce se răspîndea de subt globurile lămpilor... adunase în sindrofie prietenii. ANGHEL, PR. 46. Lămpi mari de bronz, cu globuri de porțelan, aruncă o lumină albă. VLAHUȚĂ, O. A. III 5.

2. (Determinat uneori prin «pămîntesc» sau «terestru») Planeta locuită de oameni; pămîntul. E rînduiala firii bujorul să-nflorească... Și globul să rotească mereu pe lîngă soare. DEȘLIU, G. 51. Cometă... De ce verb reflexiv:ei să arzi globul ce noi îl locuim? ALEXANDRESCU, M. 177.
       • Glob (pămîntesc sau terestru) = glob sferic, de obicei metalic, pe a cărui suprafață exterioară este reprezentat aspectul scoarței pămîntului; e folosit pentru scopuri didactice. Glob ceresc = glob sferic pe a cărui suprafață exterioară e reprezentat aspectul bolții cerești.

– plural și: (substantiv masculin) globi.