Ce înseamnă substantiv foto obiectiv fotografic?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "substantiv foto obiectiv fotografic": fotoobiectiv

" Nu contati pe mine!
Nu mi-am propus ca obiectiv strategic
Edificarea. Nu contati pe mine!

Telurile sunt prea marete,"
EU, neabatutul poezie de Marin Sorescu

" litere venite gramada pe marginea
rozei si apropiate in obiectiv pana
intuneca"
Si batranul poet poezie de Liviu Ioan Stoiciu

OBIECTÍV2, -Ă, obiectivi, -e, adjectiv (În opoziție cu subiectiv)

1. (filozofie) Care există în afara conștiinței omenești și independent de ea. Folosirea legilor economice obiective de către statul sovietic în opera de construire a socialismului este un inalt exemplu pentru țările de democrație populară. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2595. Pentru știința marxistă, legile limbii sînt la fel cu legile din celelalte domenii, ele... au caracter obiectiv. GRAUR, S. L. 93. Adevăr obiectiv vezi adevăr. Idealism obiectiv = aspect al idealismului, care recunoaște existența unei idei mistice, independentă de conștiința omenească și prin a cărei dezvoltare ia naștere lumea materială.
♦ (Despre artă și creatori) Care are însușirea de a reda realitatea în chip nefalsificat, detașat de impresii subiective. Puterea-i obiectivă i-a îngăduit [lui Victor Hugo] să îmbrățișeze domenii nemărginite: natura, omul, istoria, universul. SADOVEANU, E. 226.

2. (În vorbirea curentă) Nepărtinitor, imparțial. Junimismul a avut pretenția... că asistă... la fenomenele politice, sociale și culturale și că le definește din punct de vedere obiectiv. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 98. Să aprobați întocmai planul meu, în toate amănuntele, studiat din punct de vedere obiectiv pur. CARAGIALE, O. VII 200.
       • (Adverbial) Cu moșul nu-i chip să discuți, obiectiv, că el din chestia pensiei nu iese. REBREANU, R. I 65.

– Pronunțat: -bi-ec-.