eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă stațiune balneară sau climaterică?

Care e stațiune balneară sau climaterică?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "stațiune balneară sau climaterică":
localitate în care se găsesc ape minerale sau condiții climaterice prielnice sănătății




Ce inseamna expresia      ă in literatură

"Ia pata frematatoare, poposi indelung.
Fu ca o statiune in urcusul unui calvar.
Toiagul ii cazu din mina, mai greu ca un bustean de cruce. "
Toiagul minunilor poezie de Vasile Voiculescu

"Primavara, mi-am spus, oamenii au culoarea hirtiei de calc; adesea in transparenta, le-am
vazut aparatul circulator cum pompa ca o statiune de benzina albastra si inima cum
rasucea in magneti dragostea, ca un rotor."
Planse poezie de Mircea Popovici
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
STAȚIÚNE, stațiuni, substantiv feminin

I.

1. (De obicei urmat de determinări) Localitate cu condiții climaterice sau cu ape minerale prielnice sănătății. De sub aripile avionului țărmul rămînea în urmă, presărat cu porturi și stațiuni de odihnă. BOGZA, M. S. 104. Admirabil loc pentru o stațiune climaterică. BRĂTESCU-VOINEȘTI, forme 7.

2. (Învechit) Așezare omenească din epocile primitive. Oamenii străvechi... în timpii perioadei glaciare a Europei, se adăposteau în peșterile de la Madeleine... și din alte stațiuni, cufundate azi sub tărîmul Perigordului. ODOBESCU, S. III 79.

3. (Urmat de determinări care arată felul, natura, scopul etc.) Ansamblu de clădiri și de instalații care servesc la îndeplinirea unei anumite operații tehnice. Stațiune de fermentare a brînzeturilor. ▭ Se îndreptară spre Bădeni, la stațiunea de mașini și tractoare. MIHALE, O. 13.

4. Centru special amenajat, în condiții de mediu specific, pentru cercetări experimentale într-o anumită ramură a științei. Stațiune meteorologică. ▭ Fiecare stațiune experimentală își va întocmi un plan tematic de lucru în înțelegere cu organele agricole locale, publicînd în fiecare an rezultatele cercetărilor întreprinse. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859.

II. (anatomie; determinat prin «verticală», «orizontală», «bipedă» etc.) Poziție caracteristică a corpului, la om și la animale. Omul are o stațiune bipedă și verticală, spre deosebire de animale care au o stațiune patrupedă și orizontală.

– Variantă: stáție (DUMITRIU, N. 283) substantiv feminin