Ce înseamnă spațiu aerian?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "spațiu aerian": porțiune din atmosferă corespunzătoare limitelor teritoriale ale unui stat și în care acesta își exercită suveranitatea

" Vestalelor, daca-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze,
Pamant si spatiu isi urmeaza sublimele metamorfoze,
Rasare cate-o noua floare, apare cate-un astru nou,"
Noaptea de mai poezie de Alexandru Macedonski

" Mari flamanzi prin aer zboara spre-ale visului domnii:
Un imperiu de spatiu fara legi si granitare.
Ancoreaza, marinare! Iata: noaptea s-a lasat..."
Lewki poezie de Alexandru Macedonski

SPÁȚIU, spații, substantiv neutru

1. (filozofie; numai la sg.) Formă de bază a materiei, care se prezintă ca un întreg neîntrerupt, cu trei dimensiuni. Formele de bază ale oricărei existențe sînt spațiul și timpul, și o existență in afara timpului este o absurditate tot atît de mare ca și o existență în afara spațiului. ENGELS, A. 62. Am început să studiez filozofia din timpurile mai noi și mai ales problema spațiului și timpului. CAMIL PETRESCU, U. N. 24.
       • Geometrie în spațiu = ramură a geometriei care studiază figurile ale căror elemente nu sînt situate în același plan. Spațiu cosmic vezi cosmic.

2. Întindere nemărginită în care se văd corpurile cerești (vezi cer); întinderea, locul care ne înconjoară. Spațiile interplanetare sînt străbătute de razele ultraviolete emise de soare. MARINESCU, P. A. 41. Cartea îndeplinește... minunea de a ne pune în contact cu semenii noștri depărtați în timp și spațiu. SADOVEANU, E. 43. Coșbuc își încheie strofa făcînd să vibreze, deodată, de poezia verii, tot spațiul dintre noi și muntele îndepărtat: «Și tot văzduhul era plin de cîntece ciripitoare». IBRĂILEANU, S. 142.
       • Spațiu aerian = porțiune, din atmosferă situată deasupra unei țări și în care își exercită autoritatea statul respectiv.
♦ Perspectivă vastă, orizont larg. Privirile noastre uimite, însetate de spațiu, zboară peste munții a trei județe, în rariștea deschisă din toate părțile. VLAHUȚĂ, O. A. II 94.

3. Loc delimitat, suprafață limitată. Luminoasă și voioasă ți-era casa părintească... Avea spațiu și aer, soare cald s-o poleiască. MACEDONSKI, O. I 75.
       • Spațiu locativ vezi locativ.
♦ Cadru. El simte... fiecare simțimînt al eroilor săi... încît i-ar trebui spațiul larg al unui roman pentru a le exprima. GHEREA, ST. Hristos I 358.
♦ Lungime luată de-a lungul traiectoriei unui corp mobil.

4. Distanță, interval, loc liber între obiecte.
♦ (tipografie) Interval alb lăsat între cuvintele sau rîndurile culese; prin extensie piesă care servește la obținerea acestui interval.
♦ (muzică) Interval între liniile unui portativ.

5. Interval de timp, fragment de timp; răstimp. Pîn-acum, într-un spațiu de timp mai mult de un an... tot timpul se consumă în intrigi. GHICA, A. 766. Poate fi ceva mai fioros decît a petrece cu un om în toată puterea vieței, și in spațiul de cîteva minute a-l vide mort? NEGRUZZI, S. I 310.

– plural și: (învechit) spațiuri (ALEXANDRESCU, M. 41).