Definiție din
Dicționar enciclopedic
OVÁR (< latina, limba franceza ) substantiv neutru
1. Organul de reproducere femel, care conține celulele germinative sau ovulele. O. are o funcție externă (formează ovulele) și o funcție de glandă endocrină (secretă estrogeni și progesteron). La majoritatea vertebratelor și la om există două o., așezate simetric în cavitatea abdominală; împreună cu trompele și uterul constituie organele genitale interne. La unii pești cele două o. fuzionează, formând o structură unică, iar la păsări numai o. stâng este funcțional.
2. (botanică) Partea inferioară a pistilului, formată din carpele, care conține ovulele. După fecundație, o. se transformă în fruct și ovulele în semințe.
