Ce înseamnă sorbul pămîntului?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "sorbul pămîntului": marea care desparte lumea noastră de presupusa lume de dincolo de mormînt

" Ca-n nopti scanteietoare de crini imbalsamate,
Un tanar, — zmeu naprasnic cu ochi ce sorb si mint, —
Pustiu adesea lasa pervazul cadrei sale"
Castelul poezie de Alexandru Macedonski

" Lerului.
Vreau sa sorb din lumanare
Flacara Mariei tale,"
Nunta Graiului poezie de Arcadie Suceveanu

SORB2, sorburi, substantiv neutru

1. Vîrtej de apă cu un ochi adînc la mijloc. Era gușat olarul, parc-avea două cimpoaie sub bărbie. Vorbea, cimpoaiele... se umflau, se dezumflau, gîlgîiau ca apa în sorb cuvintele. STANCU, despre 43.
       • figurat M-au urcat pe culmea slavei, într-un rai de strălucire, Și m-au prăbușit în sorburi de-ntuneric și-amăgire. DAVILA, vezi vezi 101.
       • (În mitologia populară) Sorbul mărilor = vîrtej mare în miijlocul mări, în care se strîng apele de pe pămînt și care înghite corăbiile. Și l-a aruncat in sorbu mărilor, În bătaia vînturilor. matematică FOLK. 1564. Sorbul pămîntului = marea care desparte lumea noastră de presupusa lume de dincolo de mormînt.

2. Piesă metalică cu mantaua perforată sau prevăzută cu o sită, care se montează la capătul introdus în lichid al unei țevi aspiratoare, pentru a împiedica aspirarea corpurilor străine; prin extensie țeavă, conductă aspiratoare. Patru țevi negre se afundă în apele Dunării și sug necontenit lichidul necesar fabricării cimentului. Țevile se numesc sorburi. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 180, 2/2. În mlaștină se scobise cu mare greutate... o fîntînă pentru sorbul pompei. SADOVEANU, P. M. 223.