 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Jumate e pamantul sfartecat De coame si copitele de piatra, incremeneste vulturul pe cer, Cand se aprind facliile de moarte. Steagul de lupta tremura-n genunchi, Ci steaua fruntii lor e demnitate. Fecioara stirpei in lacrimi luminand, Tine-a simbol si a putere-n toate. Si cate-s tunete si fulgere-mprejur, N-o sperie decat o frunza poate, Cazuta la picioare, ca un semn Ca cerbul fat e cerbul mire-tata." Rosu fapt de % poezie de Anatol Codru " Stiti voi cate valuri se ridic pe mare Cand o vijelie sufla cu turbare? Astfel sunt la numar mandrii musulmani Ce-apara cetatea sclava de multi ani! intr-un fluviu d-aur, soarele luceste Si pe coifuri, arme, focu-i straluceste. Stefan sta sub cortu-i impletit cu fir; Cetele Moldovei langa el desir. Pasa dorobanii cei cu coapse late, Cu sclipoase coifuri in argint lucrate,
ii urmez pantirii ce pe cai in spume, Ca usoare vanturi, luneca
prin lume. Calarasii tarii pe vanosi fugari, imbracati in
zale ca batrani stejari, intre toti curtenii pasa cu mandrete,
in vesminte d-aur, cu frumoase fete. Apoi toporanii de securi armati Si
codrenii ageri si de toti stimati, Zisi si pieptul tarii, caci aveau chemare
S-apere Moldova de ostiri tatare. Dupa dansii pasa sprinteni vanatori
Renumiti in lupte ca sagetatori. Si tunarii tarii toti in negre
poarte, Pestritate-n rosu, crud simbol de moarte. Mai veneau in urma osti
de mercenari, Cei cu fruntea mica, ce se zic tatari. Unguri lati in spete,
cu mustati stufoase, Lesi cu parul galben, cu cerbice groase, Apoi tighinenii
si-alti republicani Pasa mai de laturi cu-ai lor capitani. Ei erau vasalii lui
Stefan cel Mare Si veneau la lupta dup-a lui chemare. Cetele romane raur
in campii Ca rauri de ploaie dupa vijelii. Si cu ne-ncetare varsa osti in tara." |
| Definiție din
SIMBÓL, simboluri, substantiv neutruDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Tot ce reprezintă, în mod convențional, sau deșteaptă, prin analogie, o noțiune, o idee, un sentiment. Simbolul străduinților nobile ale părinților noștri a fost Alecsandri. SADOVEANU, E. 61. O mamă care cade în genunchi înaintea copilului ei și-l roagă plîngînd este, poate, cel mai mare și mai sfînt simbol de iubire, de jertfă și de durere. VLAHUȚĂ, O. A. 257. Simbolul de avuție, Plugul binevestitor, Ne aduce bucurie, An de bunuri roditor. BELDICEANU, P. 66. • Simbolul credinței = text care cuprinde expunerea principalelor dogme ale creștinismului. vezi crez. (figurat) Dacă s-ar face aceasta și acei bărbați învățați ne-ar face onoare a ne întreba care e ideea noastră în acest obiect, ne-am mărturisi simbolul credinței noastre literare cam în felul următor. NEGRUZZI, S. I 348. ♦ (În literatură și artă) Procedeu expresiv prin care se sugerează o idee sau o stare sufletească și care înlocuiește o serie de reprezentări. În momentul întîlnirii noastre, dv. iubeați frumosul, ideea clară și apostolatul social. Eu, dimpotrivă: adoram simbolul, eram mistic și visam hlamida sacerdotală. GALACTION, O. I 335. Am pictat și eu destule naturi moarte cubice, geometrice... și destule simboluri. Acum gîndesc altfel. CAMIL PETRESCU, T. II 69. Coșbuc, ca un adevărat artist, a deslușit ceea ce trăiește nedeslușit în inima poporului și i-a dat o formă artistică și toate aceste simboluri încep să vorbească o limbă dureros de tristă, batjocoritor de amară. GHEREA, ST. Hristos III 335. 2. Semn convențional folosit în diverse discipline științifice și practice și care reprezintă sume, cantități sau noțiuni. Denumirile conturilor se înlocuiesc în contabilitate printr-un simbol. Fierul se notează în chimie prin simbolul «Fe». ♦ (matematică) Semn care reprezintă o mărime sau o operație matematică. ♦ (tehnică) Semn grafic care reprezintă un instrument, un aparat sau o mașină. |
