Ce înseamnă sîmbătă mare sau sîmbăta paștilor?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "sîmbătă mare sau sîmbăta paștilor": sîmbăta dinaintea duminicii paștilor

"In camere mici
Constiinte de simbata seara
Poate pahare "
O lunga tacere poezie de Victor Felea

" multiplul
Unu diferii de sine alai constrins de lucruri lucratoare ce simbata se scalda in bazine si iese pregatit de sarbatoare
mereu vegheaza sa se scurga noaptea ca peste clime umede-aurora s-o-ncoroneze opulent pe-a saptea drept singura salvare-a tuturora"
Cvadratura Cercului poezie de Stefan Augustin Doinas

sîmbătă (-béte), substantiv feminin –

1. A șasea zi a săptămînii. –

2. Femeie care personifică această zi în mitologia populară. –

3. (învechit) Săptămînă.

– Variante învechit sîmbotă. latina sambatum, în loc de sabbatum (Lambrior 104; REW 7479), conform engad. samda, limba franceza samedi, germana Samstag. derivat din limba slavă (veche) sąbota (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 325; Byhan 331; Candrea) nu este probabilă (conform Skok, BL, XIII, 51) decît prin variantă învechit, conform sîmbotin, deoarece același cuvînt limba slavă (veche) este de origine neclară și trebuie trimis la germana sau mai probabil la latina (Vasmer, greacă, 195), sau poate inclus limba română, căci nu există în limba slavă (veche) nici un alt nume de zi influențat de latina Despre sambatum › *sambata (dies) conform engad. samda, conform J. Jud, Zur Geschichte der bündnerroman. Kirchensprache, Chur 1919, 26; Leo Fuchs, Die Juden Aegyptens, Viena 1924, 140-1; despre S. Blondheim, Mélanges A. Thomas, Paris 1927, 35, unde se citează și greacă σαμβατος, σαμβαθος, care ar putea și el explica cuvîntul limba română derivat sîmbătaș, substantiv masculin (învechit, evreu); sîmbotin (variantă sîmbolea, sîmbotei), substantiv masculin (bou născut într-o sîmbătă), din limba slavă (veche) sąbotinĭ; sîmbecioară, substantiv feminin (Banat, colac de pomană în Săptămîna Mare). Sîmbăta este o zi nefastă pentru imaginația populară; și femeia care o personifică este o zînă rea (niciodată nu i se zice sfîntă, ca zilei de Miercuri, Vineri, Duminică). De aici a purta sîmbetele (a uri), a-i lipsi o sîmbătă (a-i lipsi ceva, a nu fi în toate mințile).