Ce înseamnă sîma?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "sîma": sima b, 16 a i 587; + -ache: simache, n

" Orizonturi largi =-at`tea frumuse i necunoscute,
Te mai sim i atras s-aluneci pe acelea=i cai batute,
Sa- i adormi =i tu talentul cu-al dezgustului narcotic,"
Unde ni sunt VISATORII? poezie de Alexandru Vlahuta

" Tie,-mbatr`nit in ura, =i in vraja, =i-n pacate.
Care n-ai sim it in pieptu- i mai curata mul umire
Dec`t pl`nsul altor inimi, ca sa- i r`zi de-a lor zdrobire;"
Scrisoare catra un batran poezie de Alexandru Vlahuta

SIM temă comună formată din truncherea numelor: Simeon, Simon, Zosim, Gherasim.

I.

1. Sim (Moț; Ard II); -ești substantiv (Dm); -escu.

2. Simu, ar. (Ant Ar; Cara 92); -l, Țicău, mold., sec XVIII; -lescu.

3. Sima b., frecv. pren. mold. (Dm; Ștef; Mar; M mar; P Bor 42); ard., 1138 (11

– 13 C I 3); olt. (Hur 324);

– forme, 1713 (Sd XV 88). Sima soția lui Stroe stolnicul Buzescu. Sima = Sema sora lui Iane (17 B II 267); Șima ereĭ (P Gov f° 40 vo).

4. Sîma = Sima b, (16 A I 587); + -ache: Simache, N., prof. + -an: Siman (17 B IV 183); -ul t. și fam. (16 A III 133), mold., (Sd VII 343); -u (Sd XVI); Simăneasa forme (17 A II 238), marital.

II. Cu sufixe:

1. + -ac Simaca, Gh., mold. (Sd V 416).

2. + -așco: Simașco 16 A331);

– vătăman (Băl II).

3. + -co: Simco și Simcă (17 B I 93, 137); Simca b. (Dm; Ștef; 16 B I 112; 16 A III 332); +-cea: Simcea (Hur 324); Simcelescu, act.

4. + -icel: Simicel, pictor.

5. + -iș + man: Simișman (Ard II 150).

6. + -oc: Simoc, act.

7. + -ota: Simota, ar. fam. (Cara 88).

8. Cu fonetism latina limba maghiară ș < s: Șima (16 B 361); Șimanu (Mar 8); -l, Oana, b. (Sd X 347)

9. Probabil + -ilă: Sim/ila t; -ilea b. (Grd 11); -ilescu; -ileasca; -ilachi (Arh).