Ce înseamnă silabă închisă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "silabă închisă": silabă care se termină într-o consoană

" Cu spinii pleoapei plecate viclean;
Mai smulg o silaba din ape, pamant
Moale de somn, langa una mai veche,"
Tarm poezie de Ana Blandiana

" Ca vocea ragu=ita pe patul de tortura,
C`nd o silaba spune un chin nemarginit!
Ar fi o ironie sa c`nt eu flori =i stele"
Viersul poezie de Bogdan Petriceicu Hasdeu

SILÁBĂ substantiv feminin (conform limba franceza syllabe, latina syllaba, greacă syllabe): parte dintr-un cuvânt care se rostește cu o singură emisiune a vocii; cea mai mică tranșă fonică susceptibilă de a fi caracterizată printr-un singur accent. Între substantiv, pe de o parte, și accent și intonație, pe de altă parte, există un raport de dependență: substantiv poate fi accentuată sau intonată (sau și accentuată, și intonată); substantiv reprezintă elementul constant iar accentul și intonația

– elementul variabil; substantiv constituie elementul independent, accentul și intonația

– elementele dependente.
       • proeminéntă: substantiv care se deosebește de celelalte substantiv ale unui cuvânt prin intonația ei specifică, diferită de a celorlalte. Ea poate fi alcătuită dintr-o vocală sau dintr-un grup de sunete între care se află obligatoriu o vocală, ca de exemplu u- din ușă, a- din are, -ta- din cântare.
       • deschísă: substantiv care se termină în vocală, ca de exemplu pre-gă-ti-re din cuvântul pregătire.
       • închísă: substantiv care se termină în consoană, ca cele din cuvântul pigmentat

– pig-men-tat.
       • prímă: substantiv care se găsește la începutul cuvântului, ca de exemplu stră- din stră-du-in-ță.
       • antepenúltimă: substantiv care se găsește pe locul al treilea de la sfârșitul cuvântului (înainte de penultima), ca de exemplu -du- din -stră-du-in-ță.
       • penúltimă: substantiv care se află înaintea ultimei silabe dintr-un cuvânt, ca de exemplu -in-din străduință.
       • últimă: substantiv care se află la sfârșitul cuvântului, ca de exemplu -ță din stră-du-in-ță.
       • tónică (accentuátă): substantiv pe care cade accentul în cuvânt, ca de exemplu -la- din cuvântul can-de-lá-bru.
       • atónă (neaccentuátă): substantiv pe care nu cade accentul în cadrul unui cuvânt, ca de exemplu can-, -de- și -bru din același cuvânt can-de-lá-bru.
       • omofónă: substantiv care se pronunță la fel cu alta, dar de care este diferită ca scriere, ca de exemplu nea- din cuvântul nea-mu-ri-le, luată în raport cu ne-a din ne-a trimis; sa- din (cărțile) sa-le, în raport cu s-a din s-a dus etc.
       • posttónică: substantiv care urmează după o silabă accentuată, ca de exemplu -re din cân-tá-re, -pe- din re-pe-de, -de- din în-tin-de-re etc.
       • protónică: substantiv care se află înaintea unei silabe accentuate, ca de exemplu silaba a- din cuvântul i-ni-ți-a-tí-vă.; -ci- din cuvântul per-spi-ca-ci-tá-te etc.
       • scúrtă: substantiv cu o durată mică de pronunțare, motiv pentru care este reprezentată numai printr-o vocală, ca de exemplu a- din cuvântul a-re, e- din e-ra, i- din i-ni-mă, o- din o-ră etc.
       • lungă: substantiv cu o durată mai mare de pronunțare, motiv pentru care este reprezentată prin mai multe sunete, ca de exemplu car- din car-te, pris- din pris-mă, struc- din struc-tu-ră etc.
       • oxitónă: substantiv pe care cade accentul, indiferent de poziția ei în cuvânt, ca de exemplu sal- din sál-vă, -re- din pe-ré-te, -mea din du-șu-meá etc.
       • paroxitónă: substantiv accentuată și penultimă în cadrul cuvântului, ca de exemplu -re- din ti-ne-re-țe.
       • proparoxitónă: substantiv care se află înaintea paroxitonei, ca de exemplu -ne- din ti-ne-re-țe.
       • de reduplicare: substantiv care apare în plus în rădăcina unei forme verbale, pentru a-i da o altă valoare temporală decât aceea a infinitivului prezent sau a prezentului indicativ, evitând astfel confuzia cu acestea din urmă, ca de exemplu -deam și -team din dădeam și stăteam, -du- și -tu- din dădusem și stătusem, luate în raport cu da, sta, dau, stau, dam, stam. (Pentru regulile de despărțire a cuvintelor în substantiv verbal régulă.)