Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SIBILÁNT, -Ă, sibilanți, -te, adjectiv (În expresie) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (și substantivat, forme) = consoană articulată prin apropierea vîrfului limbii de alveola superioară; consoană șuierătoare sau siflantă. Rezonatorul acesta dintre dosul limbii și partea posterioară a palatului dă consoanelor ș, j acel zgomot caracteristic de fricțiune, acel șuierat după care au fost numite șuierătoare sau sibilante. gramatică limba română I 67.
