Ce înseamnă sfeclă furajeră beta vulgaris?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "sfeclă furajeră beta vulgaris": regional ripă

" a pestisor ului auriu exilat in acvariu
sau a lanului de sfecla dat cu insecticide
si simt cum totul in jurul meu"
Miracolul zilei de miercuri poezie de Arcadie Suceveanu

" nobilul tau risc
inca nu creste sfecla de zahar.
De cand ti s-a ingaduit aceasta cantare,"
Inca nu poezie de Arcadie Suceveanu

SFÉCLĂ (< limba slavă (veche) ) substantiv feminin Nume dat unor plante anuale, bienale și perene din genul Beta, familia chenopodiaceelor. Se cunosc 15 specii.
       • S. de zahăr = plantă erbacee, originară din bazinul mediteranean, cultivată în zona temperată, cu rădăcină cilindrică sau conică alungită și frunze mari, oval-aqlungite sau cordiforme (Beta vulgaris variantă altissima); rădăcinile conțin 14-22% zahăr și sunt utilizate în industria zahărului și a alcoolului. Frunzele și coletele sunt folosite ca furaj. Cultivată din Antic., cu c. 2000 de ani î. Hr., fiind folosită în alimentație. S. furajeră = plantă erbacee, meliferă, de origine mediteraneană, cu rădăcină voluminoasă, ovală, cilindrică sau sferică, cu un conținut de 4-5% zahăr (Beta vulgaris variantă crassa); cultivată pentru hrana animalelor. Frunzele și rădăcinile au proprietăți terapeutice. S. roșie = plantă erbacee, legumicolă, oroginară din regiunile învecinate M. Mediterane, cultivată pentru rădăcinile sale tuberizate, rotunde sau alungite, de culoare roșie, bogate în substanțe nutritive (Beta vulgaris variantă conditiva). Folosită mult în alimentație, în industria conservelor. Rădăcinile și frunzele sunt folosite în medicina umană tradițională (bactericide, citostatice, tonifiante, laxative etc.). S. pentru frunze și pețiol = mangold.