Ce înseamnă sfântul aer?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "sfântul aer": bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui hristos mort, cu care se acoperă cinstitele daruri și care simbolizează firmanentul pe care s-a ivit steaua magilor sau piatra de deasupra mormântului lui hristos;

" Privesc mandrul vultur cum se-naripeaza,
Cum falfaie-n aer zburand peste nori;
Cum falnic raspica a soarelui raza,"
Gandul poezie de Alecu Donici

" Salutare, cer albastr u,
Vai si dealuri, aer viu!...
Salutare, Romanie!..."
Reintoarcerea poezie de Alexandru Macedonski

ÁER1 substantiv neutru

1. Amestec gazos și transparent care înconjură pîmîntul (și care este absolut necesar pentru întreținerea vieții animale și vegetale). vezi atmosferă. Aerul avea o limpezime de izvor. SADOVEANU, N. forme 26. I Cu fața scăldată în aerul acela îmbătător de primăvară... tinărul Vîrlan se simțea ca renăscut. BUJOR, S. 167. Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, Răspîndind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi. ALECSANDRI, P. A. 112.
       • figurat Noaptea inundasă pămîntul cu aerul ei cel negru. EMINESCU, N. 22.
       • Aer lichid = aer în stare lichidă (obținut prin scăderea temperaturii și mărirea presiunii), întrebuințat în laboratoare pentru menținerea unei temperaturi foarte joase sau ca exploziv. Aerul lichid se păstrează în vase cu pereți dubli.
       • Aer comprimat vezi comprimat. Aer condiționat vezi condiționat.
       • Climă, climat. A schimba aerul. Aerul de munte nu i-a priit.
       • Acest aer sănătos și parfumat îi reda vieții toată puterea și tinerețea pe care el credea c-a pierdut-o. VLAHUȚĂ, O. A. I 95.
       • Locuţiune adverbiala La aer sau în aer liber = într-un loc neacoperit, afară. A ieși la aer. A merge la aer.
       • Spectacole... în aer liber. SAHIA, N. 67.
       • Expresia: A lua aer = a ieși din casă pentru a respira aer proaspăt.

2. Spațiul care înconjură pămîntul; văzduh, atmosferă. Cîteva fluiere străpungeau aerul. PAS, L. I 146. În aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă, Și din a haosului văi Un mîndru chip se-ncheagă. EMINESCU, O. I 171.
       • Expresia: A fi (sau a se simți) ceva în aer = a exista semne sau indicii că se pregătește ceva (în ascuns). Nu se întîmplase încă nimic, dar se simțea ceva în aer. DUMITRIU, B. forme 115. A arunca (ceva) în aer vezi arunca.

3. Înfățișare exterioară, aspect, expresie, fizionomie. Doamna Vorvoreanu se uită ta soră-sa și o urî o clipă pentru aerul ei rătăcit, cu șuvițe nepieptănate de păr cărunt. DUMITRIU, B. forme 46. Privirea, gesturile, toată ființa ei aveau un aer ștrengăresc, care-o prindea de minune. VLAHUȚĂ, O. A. III 34. Roșeața îi acoperi fața, și, luînd un aer voios, se prefăcu că nu auzise nimic. BOLINTINEANU, O. 425.
       • Expresia: A avea aerul că... (sau să... ) = a da impresia că... Iubite prietene, zise... beizade... te rog să observi, fără a avea aerul, pe cei doi slujitori cu care ai venit de la Ieși. SADOVEANU, Z. C. 186. A-și da (sau a-și lua) aere = a lua o atitudine de superioritate, a verb reflexiv:ea să pară important, a face pe grozavul. Pentru a-și da aere față de lumea de la celelalte mese, domnul Marinică îi spunea... neamțului... Herr Frederic. PAS, Z. I 308. Ceata lui Ghiță începu să-și dea aere de ostași grozavi. BUJOR, S. 172.

– Formă gramaticală; plural (în expresie) aere.