Ce înseamnă semnul exclamării?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "semnul exclamării": semn de punctuație, întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă

"
Cand vazura ca asa nu mai merge, n-are cum sa mai mearga, s-alege praful, ei, adica Din, croitorul, si Savu, cizmarul, se vazura siliti, pe doua-pc noua, la o iesire urgenta din situatie. Au incercat separat la inceput, dar n-a iesit nimic. Croitorul se imbraca lot prost, incropit, cu pantalonii ca niste semne de mirare ori exclamare rau asezate, cautandu-si prin schimbare miscata locul potrivit la sfarsitul gandirii zise sau scrise; privitor la incaltarile lui Savu, cizmarul, era mai inlesnita constatarea despre felul cum se potriveste cizmarul cu incaltarile lui facute personal: doar vazandu-i fata si ochii care priveau chinuit in sus, banuiai lupta dintre degetele de jos incalecandu-se si dusmanindu-se.
— Zici Din, zici clin, zicea lumea, duminica si in spatele si in fata croitorului Din."
Pe DOUA, pe noua poezie de Nicolae Velea

exclamare substantiv feminin [Atestat: limba română literar 82/38 / V: (înv) echia, (înv) esc / P: ex-cla / Plural: mări / Etimologie: exclama] 1 Rostire a cuvintelor pe un ton ridicat (și prelungit) ca urmare a unei stări afective puternice Si: exclamație. 2 Exclamație (2). 3 (Îs) Semnul mării Semn de punctuație (1) care se pune după o interjecție, un vocativ, propoziție exclamativă sau imperativă, cu scopul de a marca intonația Si: semn de exclamație (3), semnul mirării.