Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SECERĂTOÁRE, secerători, substantiv feminin Mașină cu tracțiune animală sau mecanică cu care se seceră cerealele. S-a oprit sunetul secerătoarei. Toate secerătorile și-au oprit sunetul. Zac cu aripile întinse ca niște mori de vînt, pe zăpușeală, fiare moarte. STANCU, despre 194. Pluguri și secerători... umblau pe lanuri ca niște dihănii cu aripi fantastice. ANGHEL, PR. 82. În depărtare... cîmpul vesel și bogat, străbătut de tot felul de mașini și instrumente: pluguri, grape... secerători. GHICA, S. 537.
• Secerătoare-legătoare = mașină care seceră și totodată leagă snopii. Secerătoare-treierătoare = mașină care seceră și totodată treieră recolta din mers; combină.
