Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
SECERĂTÓR, -OÁRE, secerători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care seceră. Cum aș voi să fiu mereu Un vînt și eu, în zi cu soare, De-ar fi numai secerătoare O fată pe care o știu eu! COȘBUC, P. I 89. Secerătorii și oamenii de la coasă pășeau împrăștiați și osteniți înspre sat. VLAHUȚĂ, O. A. I 121. Să nu vă supărați cucoane! Nu cumva aveți trebuință de secerători? CREANGĂ, P. 156.
• (Adjectival) Fetele secerătoare rîd și cîntă, snopi fac grîul, Murmură-ntre sălcii rîul. COȘBUC, P. I 96. Nevastă secerătoare, Ce seceri vara la soare. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 37.
