Ce înseamnă scrisoare de acreditare?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "scrisoare de acreditare": document prin care se atestă împuternicirea unei persoane într-o calitate diplomatică

" I Regretatul scriitor Ion Adam, care mi
se plangea intr-o scrisoare ca unii cri-
tici i-au contestat fondul, altii for ma"
Lui Ion Adam poezie de Cincinat Pavelescu

" Citindu-l cu lacrimi in ochi
Ca pe-o scrisoare trimisa
Din cea mai adanca urgie,"
Zmeul si nunta poezie de Grigore Vieru

SCRISOÁRE, scrisori, substantiv feminin

1. Comunicare scrisă, trimisă cuiva prin poștă sau prin intermediul unei persoane; epistolă, răvaș, carte (III 1), misivă. Depuse o scrisoare pe masa lui Stamati și trecu grăbit înainte. BART, E. 20. Am pus scrisoarea la poștă și am trimis-o lui Huțu. SLAVICI, O. I 103. Foaie verde de dudău, Bădiț, bădișorul meu, Trimesu-mi-ai la scrisori, Că-n curînd, bade, te-nsori. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 251.
       • (Poetic) Eu, doinașul cel cărunt, Vă trimet scrisoare vouă, Scrisă cu-a lacrimei rouă. BELDICEANU, P. 102.
       • Scrisoare cifrată = scrisoare scrisă cu cifru. Scrisori de acreditare vezi acreditare. Scrisoare de recomandație = scrisoare prin care se recomandă cuiva persoana purtătoare a scrisorii. Crezură că ori sîntem niște boieri înrîuritori din țară, sau niște agenți secreți, trimiși ca să-i spioneze. Mai tîrziu văzură că nu eram nici una, nici alta, ci niște simpli călători cu scrisori bune de recomandație. BOLINTINEANU, O. 296. Scrisoare de credit = scrisoare prin care un bancher sau o bancă cere cuiva (de obicei altui bancher sau altei bănci) să pună la dispoziția purtătorului o sumă de bani.
♦ (La plural ) Culegere de corespondență avînd valoare literară sau istorică. Ghica, «Scrisori către vezi Alecsandri».

2. (Învechit) Hîrtie scrisă, document, act, înscris, zapis. Era datina... să se facă și un fel de inventariu, în care se înșira toate lucrurile ce le căpăta mireasa ca zestre și care în limba poporului se numea... foaie de zestre, carte sau înscris și scrisoare. MARIAN, NU. 138. Au făcut scrisoare și au întărit rămășagul cu martori. SBIERA, P. 233. Scoase pe fata cea mijlocie, cu mărul ei cel de argint și cu o altă scrisoare în care o hotărî Prîslea de soție fratelui cel mijlociu. ISPIRESCU, L. 89.
       • Scrisoare de trăsură = act care înregistrează condițiile intervenite între cel care expediază o marfă și cel care o transportă.

3. (Învechit și arhaizant) Faptul de a scrie, ceea ce este scris; scris. A scris el și a scris verb reflexiv:eme de patruzeci de zile... A umplut cu scrisoarea lui multe suluri de hîrtie. SADOVEANU, despre P. 114.
♦ Cunoașterea scrisului, deprinderea de a scrie; scris. Știut-am să-nvăț scrisoare, Sîrbească și romînească. HASDEU, R. vezi

15.
♦ Fel de a scrie; grafie, scris, scriere. M-am cercat să cetesc... din acele manuscrise, dar scrisoarea era atît de încîlcită, încît le-am lasat. NEGRUZZI, S. I

11. Gheorghe... se puse a scrie acea scrisoare complicată, care prin trăsături fine și rotunzite superpunea în două-trei caturi diferitele litere ale unui cuvînt. FILIMON, C. 179. De nu le-i mai cunoaște de pe slovă și scrisoare, Cunoaște-l de pe durerea cu care plîngînd îți scrie. CONACHI, P. 99.

4. Text scris sau tipărit, operă scrisă; scriere. Atîția alți nechemați, ale căror scrisori le gustă numai șoarecii. GANE, N. III 155. Am mare dorință ca să cetesc verb reflexiv:eo scrisoare moldovenească, căci nu am nici o carte în această limbă aice. KOGĂLNICEANU, S. 74.