Ce înseamnă scobește-te în dinți!?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "scobește-te în dinți!": pune-ți pofta în cui! părul s-a făcut de-o mie de ori mai nalt de cum era, de-i ajunsese crengile în nori! S-atunci

"
Parca si azi o vad cum vine toata, Si-i joaca-n coapse luna-n jumatate, Sa-ti arda mana, sa te deie gata. Cand isi salta piciorul printre flori, Parca te joaca dracii si te prind fiori, Ca de placere mai ca-ai vrea sa mori. Dar a facut pe-alaturi si s-a dus Cu unul Gheorghe, nalt pana-n cartuz, Cu cizma creata si c-un dinte pus. El o ducea pe brate la ai lui — S-o vada tot norodul: alta nu-i Mai de frumoasa si mai de stapana Pe sanii ei si pe ghiocul manii In care-i creste sa nu-i fure nime. Eu am ramas cu limba-n gura, cuc, Dar nu m-am dus la crasma sa usuc, M-am aruncat pe pluguri de cu zori Si am arat jur-imprejurul lor Gramada de pamant, sa creasca dor. Da-n primavara-a fost, ca am vazut: Venea frumoasa c-un ulcior de lut Pe toarta cu gherghef si-argint batut. Si cand sa-l vad aproape cum era Ulciorul cela care ma durea — A fost feciorul ei. Era firesc Sa vina el, cand dansii se iubesc... Si am plecat in targ peste un ceas,
Si m-am tocmit sa cant din contrabas"
Boccacio poezie de Anatol Codru

" Iar ei ne fac dosul mar.

Sus pe tronu-i domnul Gade
Intr-un dinte tot mai rade:
Eu la ras nu mi te var,"
A fost odata ca niciodata poezie de Carare Petru

DÍNTE, dinți, substantiv masculin

1. Fiecare dintre oasele mici, acoperite cu un strat de smalț, așezate în alveolele maxilarelor și servind pentru a rupe, a mesteca și a fărîmița mîncarea sau pentru a mușca; (prin restricție, spre deosebire de măsele) nume dat oaselor așezate în partea din față a maxilarelor. Aiștia-s boii pădurii, zise Griga... sticlindu-și dinții în lună. SADOVEANU, Z. C. 41. Tînăra l-a apucat cu dinții de vîrful degetului și l-a strîns puțintel. CARAGIALE, P. 135. Ai să-l găsești dormind în cenușă cu nasul în tăciuni. De vorbit, nu poate vorbi, că măselele și dinții i-au căzut. CREANGĂ, P. 52. Părinții mănîncă aguridă și fiilor li se strepezesc dinții, se spune atunci cînd copiii pătimesc de pe urma greșelilor părinților. Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, se spune atunci cînd întorci cuiva răul pe care ți l-a făcut.
       • figurat Văzu... o față cenușie, suptă și roasă pe dinăuntru de dinții mărunți și veninoși ai sărăciei și ai mîhnirii. DUMITRIU, B. forme 108.
       • Dinte de lapte = fiecare dintre primii dinți care le cresc copiilor și care se schimbă apoi cu dinții definitivi. Dinte canin vezi canin.
       • Expresia: A scrîșni din dinți vezi scrîșni. Soare cu dinți = soare pe timp de gerunziu A se ține de ceva cu dinții = a nu se lăsa nicidecum de ceva. A-și lua inima-n dinți = a se îmbărbăta, a-și face curaj. Varan își luă inima-n dinți și porni din nou spre car. CAMILAR, T. 183. Înarmat pînă în dinți = puternic înarmat. A-și ține inima cu dinții = a se stăpîni, a răbda. Oricît îl durea de tare, el tot își ținu inima cu dinții. CREANGĂ, P. 58. Scobește-te în dinți! = pune-ți pofta în cui! Părul s-a făcut de-o mie de ori mai nalt de cum era, de-i ajunsese crengile în nori! Ș-atunci... scobește-te, fata babei, în dinți! CREANGĂ, P. 293. A scoate (cuiva) și dinții din gură = a-i lua (cuiva) tot ce are, a sărăci pe cineva cu desăvîrșire. A-și arăta dinții = a-și arăta colții, a amenința. (În legătură cu verbe de declarație) Printre dinți = neclar, nedeslușit (trădînd mînie, ciudă, amenințare). A veni ea și verb reflexiv:emea aceea, voinice, zise împăratul, îngînînd vorba printre dinți. CREANGĂ, P. 265. (Franțuzism) A avea un dinte împotriva (sau contra cuiva) = a avea un motiv de nemulțumire, de supărare sau de dușmănie împotriva cuiva. Cine avea un dinte contra... conservatorilor bătrîni se declara partizan al votului universal. PAS, Z. III 195.
       • Compuse: (botanică) dintele-dracului = plantă erbacee cu flori albe, roșii sau verzui așezate în spice subțiri; crește prin locuri umede (Polygonum hydropiper); porumb dinte-de-cal (sau dintele-calului) = varietate de porumb ale cărui boabe mari, late și albicioase au la vîrf un șănțuleț ca mișina de la dintele calului.

2. Fiecare dintre crestăturile, zimții, proeminențele (ascuțite și regulate) pe care le prezintă marginea unor unelte sau a unor piese de mașină (ferăstrău, roată etc.); fiecare dintre colții pieptenelui, ai greblei, ai furculiței, ai grapei etc. De jos din căruță, altul înălța dinții furcii și lua grămada de paie în vîrful lor. DUMITRIU, N. 229. Cioplea lîngă vatră o nuia uscată, făcînd dinți la o greblă. CAMILAR, TEM. 35. Marile gatere îi așteaptă... cu roțile lor puternice, ai căror dinți lungi, metalici și strălucitori deschid asupra brazilor o gură flămîndă. BOGZA, C. O. 128. Erau numai două furculițe cu dinții strîmbi. C. PETRESCU, Î. II 164.

3. Înălțime stîncoasă, izolată, cu peretele foarte abrupt; colț.