Ce înseamnă sărăcie lucie cu lustru sau neagră?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "sărăcie lucie cu lustru sau neagră": sărăcie mare, totală

" O tineau de mila, poate, sub acel coperamant,
Si cand aspra saracie zilnic se insarcineaza,
Pe tablitele pierzarii sa inscrie nume noi,"
Noaptea de februarie poezie de Alexandru Macedonski

" Putu sa stranga, dar el nu stranse!
In saracie el petrecu!
Oh! si ce moarte il lua din lume!..."
Desperarea poezie de Alexandru Macedonski

SĂRĂCÍE, (2) sărăcii, substantiv feminin (În opoziție cu bogăție)

1. Lipsa mijloacelor necesare existenței; starea celui sărac. «Domnu Preda» lupta cu sărăcia și, într-o căsuță închiriată... își creștea din greu cei trei copii care-i împovărau văduvia. C. PETRESCU, S. 63. Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul. EMINESCU, O. I 147. Te las naibei sărăcie și mă duc la vitejie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 285. Vorbă multă, sărăcia omului (= cine vorbește mult, pierde verb reflexiv:emea și nu-și vede de treabă).
       • (Personificat) Ne ține sărăcia în brațe de nici nu ne mai lasă să răsuflăm. REBREANU, R. I 198. Își lua cătinel drumul spre gazdă, unde-l aștepta sărăcia cu masa întinsă. CREANGĂ, O. A. 98.
       • Expresia: Sărăcie lucie (cu lustru sau neagră) = sărăcie mare, totală. Numai murdăria pe care o dospise soarele de vară și sărăcia cu lustru a surtucarilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 39. Măi, dar ce sărăcie lucie pe aici. CREANGĂ, P. 308. A-și vedea de sărăcie = a-și vedea de treburile proprii, a nu se amesteca în afacerile altuia.
♦ Aspect sărăcăcios. Să privim acum și la sărăcia iluminată de razele unei lumînări de seu, băgată în gîtul unui clondiri ce ținea loc de sfeșnic. EMINESCU, N. 41.
♦ Cantitate mică, nesatisfăcătoare (din ceva); lipsă. M-a scos din sărite atîta sărăcie de spirit. CAMIL PETRESCU, U. N. 17. Așa sărăcie de lemne nu s-a văzut nici la bordeiul cel mai sărăcăcios. CREANGĂ, P. 256.

2. figurat Epitet depreciativ dat unui lucru sau unei ființe. Se ridică o sărăcie de fir de tusă și astupă gîtlejul maicii Nataliei. STĂNOIU, C.

I. 195. Sărăcia de epistolă se înființa din nou, însoțită de cruda lumină a unei lămpi. M.

I. CARAGIALE, C.

7. Văzuși, nene, ce bine a lovit-o sărăcia de hagiu! CARAGIALE, O. III 33.