Ce înseamnă săptămâna liturgică?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "săptămâna liturgică": săptămâna care începe cu duminica respectiv cu vecernia de sâmbătă seara și se sfârșește cu sâmbăta respectiv cu ceasul al nouălea

Cronica saptamanii poezie de Anatol Codru

" Intre liane, moluste si pesti,
Trece ziua, saptamana si anul
Si-mi subtie credinta-n povesti."
Balada unei scoici visatoare poezie de Arcadie Suceveanu

săptămână, săptămâni substantiv feminin Perioadă de șapte zile consecutive, socotită de luni dimineață până duminică seară; prin extensie orice perioadă de șapte zile consecutive.
       • Săptămâna mare (sau a patimilor) = ultima săptămână înainte de Paști.
       • Săptămâna luminată (sau albă) = săptămâna care începe cu duminica Paștilor.
       • Săptămâna brânzei = ultima săptămână din perioada de dulce dinaintea postului Paștilor, când Biserica recomandă creștinilor în alimentație laptele și derivatele lui.
       • Săptămâna liturgică = săptămâna care începe cu duminica (respectiv cu vecernia de sâmbătă seara) și se sfârșește cu sâmbăta (respectiv cu ceasul al nouălea). Constituie o subdiviziune importantă a anului liturgic (bisericesc), deoarece reglementează succesiunea celor opt glasuri (ehuri sau moduri de cântare) ale Octoihului în tot cursul anului. Șirul lor începe cu săptămâna luminată (prima după Paști) și se încheie cu ultima săptămână dinaintea Paștilor numită și săptămâna mare.

– Din latina septimana.