 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " E tarziu in lume iar, Ora spanzura-n perdele, Mi se-ntuneca in var Capatul privirii mele. Parca nici ca-am fost, ca sant Eu acel ce-o sa se nasca, De curand ca si curand, Voua sa va aminteasca. Ca e frig, ca e demult, Ca-i de cand nu se mai stie, Umbra mea ca-ar fi trecut Dincolo de vesnicie." Toate-s puse pe cantar.. poezie de Anatol Codru " Mult mi-i jale de ei, dar nu-i chip sa-i ajut Pe-acesti niste oameni, pusi pe post de-a fi mari, Sa-mi delege idei, si sa-mi dea cu-mprumut Din ce-i numele meu niste pete de har. Dar acuma ei mor, ca n-au fost, dara sant Un azil de batrani, trasi de lacrimi in iad, Dar acuma ei mint, ca li-i hamul prea stramt, Ca au pasul incet, si obrazul li-i smead. Vai, sarmanii de ei, cum se duc indarat!" Acesti niste oameni poezie de Anatol Codru |
| Definiție din
ȘANȚ, șanțuri, substantiv feminin.Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Săpătură lungă și îngustă făcută de o parte și de alta a unui drum, pentru scurgerea apei; prin extensie orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pămînt etc. Gheorghiță a pus mîna pe baltag; omul a sărit șanțul ș-a apucat pe subt o potecă și pe subt o rîpă. SADOVEANU, B. 154. Voinicul făcu precum îl învățase zîna. Săpă un șanț adînc pînă ce ajunse sub culcușul scroafei. ISPIRESCU, L. 129. A dat de niște șanțuri; buiestrașul s-a poticnit și l-a trîntit cît colo. CARAGIALE, P. 87. • Expresia: (Rar) A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi. Rămăsese, după cum știți, singur cu fata și toată gospodăria i se ducea la șanț. PREDA, Î. 114. 2. Fortificație de apărare împotriva armelor de foc, constînd dintr-un șanț (1), cu un parapet făcut din pămîntul scos; tranșee. Noi vom restaura ceea ce alții au distrus!... Noi toți cei din șanțuri și cei din spitale. C. PETRESCU, Î. II 90. Voi, frumoase turturele, Să zburați în țara mea Să-mi cătați pe maica mea, Spuneți-i că am murit Sub un șanț acoperit. HODOȘ, P. P. 230. ♦ (În trecut, uneori determinat prin «de apărare») Fortificație în forma unui canal care împrejmuia un castel sau o cetate medievală. Se văd încă urmele șanțului de apărare, ce ocolea zidurile pe din afară. VLAHUȚĂ, O. A. II 160. 3. Crestătură sau scobitură în formă de șanț (1) la diferite organe sau piese de mașini. |
