CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " tiganci cu kenturi, oua de Crevedia, zvonuri, serialul de sambata seara, cafea cu inlocuitori," Totul poezie de Ana Blandiana Cronica saptamanii poezie de Anatol Codru |
Definiție din
sâmbătă, sâmbete și (rar) sâmbăte substantiv feminin Ziua a șaptea a săptămânii, care urmează după vineri; ziua de odihnă și de sărbătoare la evrei și la unii sectanți. Dicționar religios ♦ (termen bisericesc) Zi închinată, în cadrul săptămânii liturgice, cinstirii și amintirii tuturor morților, în primul rând a sfinților mărturisitori și mucenici. • Ziua cea dintâi a sâmbetelor vezi duminica. ♦ (învechit, rar) Săptămână. • (popular) Sâmbăta mare (sau a Paștilor ori Paștelui) = sâmbăta din ajunul duminicii Paștilor. • Sâmbăta morților (sau a moșilor) = nume dat anumitor sâmbete din an, în care se fac slujbe de pomenire și pomeni pentru morți. • Sâmbăta brânzei = ultima sâmbătă dinaintea postului mare, când se lasă sec de Paști. • Sâmbăta părinților (sau a plăcintelor) = sâmbăta precedentă lăsatului de sec, în care se fac slujbe pentru morți. • Sâmbăta pietrei = sâmbăta de după Rusalii, care se sărbătorește pentru a feri culturile de ploaie cu piatră. • Apa sâmbetei = apă care se crede că se află sub pământ și care curge spre lumea celor morți. • Expresia: A se duce pe apa sâmbetei = a se pierde, a se prăpădi, a se distruge. • A purta (cuiva) sâmbetele = a) a face pomană în fiecare sâmbătă până la 40 zile după moartea cuiva; b) a urmări pe cineva cu gând rău; a dușmăni pe cineva. • A-i lipsi (cuiva) o sâmbătă sau a nu fi în toate sâmbetele = a fi nebun, smintit. – Din latina sambata. |