Ce înseamnă s-a mîntuit?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "s-a mîntuit": s-a terminat, s-a isprăvit, gata, nu mai e nimic de zis sau de făcut

" intre timp au batut clopotele cu sonoritate de renastere italiana ale Pastelui catolic. Toti dimprejur au vestit pe bolnav despre acest nimerit prilej, nadajduind ca el are sa consimta moara. Tot Paste se cheama ca este, acelasi Crist despica piatra mormintului si inviaza la cer. Dar boierul Amza, cu ochii pe calendarul lui, n-a vazut, n-a auzit. Calendarul lui ii amina moartea cu inca o saptamina. Coana Catinca si toata sleahta ei a trebuit sa se plece si sa astepte.
In sfirsit, prima foaie din cele trei insemnate cu rosu s-a aratat, si Pastile drept-credinciosilor s-a vestit pentru a doua zi. Bolnavul dintr-o data s-a linistit si s-a pregatit sa-i iasa intru intimpi-nare. Chinurile au incetat si agonia s-a schimbat intr-o radioasa bucurie. Cu mintea mai limpede ca oricind, i-a chemat pe toti, si-a cerut iertaciune, i-a sarutat, apoi din nou s-a marturisit, s-a impartasit de data asta, si-a luat ramas bun si cind a sunat clopotul cel mare de la Patriarhie a pus de a deschis aparatul de radio si a ascultat cu sfintenie slavitul Cristos a inviat, amestecat cu salvele de tunuri. Apoi a poruncit sa se stinga luminile electrice, sa se lase numai o candela aprinsa si, imbaiat, imbracat in haine noi inadins facute pentru inmormintare, cu barba frumos pieptanata, i-a pomit pe toti la culcare, iar el s-a intins pe pat, a incrucisat pasnic miinile, intre care a inclestat luminarea aprinsa si a inchis ochii, vegheat numai de sora de noapte, pe care a rugat-o sa aiba grija de luminare. Si in odaia cufundata in intuneric a pornit sa se petreaca misterul mult asteptat al mintuirii.
Batrinul a atipit usor, cu rasuflarea din ce in ce mai potolita, tot mai slaba, ca o stingere. Sora I-a privegheat o vreme, apoi, toropita de oboseala, a suflat in luminare, care ameninta sa arda miinile mortului, si s-a culcat in fotoliu sa doarma pina a doua zi cum avea porunca de la boier: Moartea lui sa se savirseasca in mare pace si taina."
Moarte aminata poezie de Vasile Voiculescu

" a nu scrie e un gest sacru prin care te poti
mintui sa duci de mina un geniu prin mlastini cu
flori cintatoare"
Vocile poezie de Irina Mavrodin

MÎNTUÍ, mîntui și mîntuiesc, verb IV. tranzitiv l. A scăpa (dintr-o primejdie, de la moarte etc.); a salva, a izbăvi. Credința ta te va mîntui, zice o vorbă veche. SADOVEANU, E. 29. Ai mei pierduți sînt, pașă, toți; O, mîntuie-i, de verb reflexiv:ei, că poți. COȘBUC, P. I 109. Am auzit, urmă Alexandru, de bîntuirile țării și am venit s-o mîntui. NEGRUZZI, S. I 139.
       • reflexiv Să iei pielea cea de porc și în foc s-o dai ca să ardă, și atunci ai să te mîntui de dînsa! CREANGĂ, P. 87. O nație nu se poate mîntui decît prin sine însăși. BĂLCESCU, O. I 94.
♦ (Rar) A lecui, a vindeca, a tămădui (de o boală). Îs bolnavă și mai moartă, Cînepă cade de coaptă. Ia tu coasa de-o cosește, De boală mă mîntuiește. ANT. literar popular I 121.
       • figurat Eu cu dor, mîndra cu dor, Trebui-ne-ar un doftor... De dor să ne mîntuiască. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 107.
       • (În concepția religioasă) Doamne ferește și ne păzește și ne mîntuiește! se închină deodată femeia cuprinsă de spaimă. REBREANU, R. II 72.

2. A termina, a isprăvi, a încheia, a sfîrși. Pe țărani îi vestise adineaori cîrciumarul Cristea că grecul a trecut spre curte să mîntuie tocmeala pentru Babaroaga. REBREANU, R. I 170. Cuconu Ioniță își mîntuia de sorbit cafeaua, stînd jos. HOGAȘ, DR. II 87. Ei, cucoane, am mîntuit trebușoara. CREANGĂ, P. 159.
       • absolut Pe spate-și lasă capul: «Mă uimești, dacă nu mîntui. Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvîntu-i!» EMINESCU, O. I 154.
       • reflexiv Se mîntuiau atunci proviziile făcute în toamnă. PAS, Z. I 131. Ca să se mîntuie toată dihonia, cărăbăniți-vă de la mine! CREANGĂ, A. 114. Tropotul cailor scade, se mîntuie, Se risipește. BOLINTINEANU, O. 116.
       • Expresia: S-a mîntuit = s-a terminat, s-a isprăvit, gata, nu mai e nimic de zis sau de făcut. Numai ochii să-i fi văzut și s-a mîntuit! Strașnic romîn! SADOVEANU, P. 247. Ei, apoi s-a mîntuit, că cu d-ta nu mai poate să vorbească nimeni, ȘEZ. I 100.