Ce înseamnă ruSina, din roși + sufix expresiv -ina, ca și la clăti > clătina, tâmpi > întâmpina, hâțâi > hâțâna sau împopoța > împopoțona, pare cea mai bună explicație; celelalte ipot?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "ruSina, din roși + sufix expresiv -ina, ca și la clăti > clătina, tâmpi > întâmpina, hâțâi > hâțâna sau împopoța > împopoțona, pare cea mai bună explicație; celelalte ipot": roz, latina *russiōnem ori *rossiōnem sau la *rușiciune < roși

" Acolo corpul mi l-as duce,...
Ruina trage la ruina... —
As vrea ca moartea sa m-apuce"
Castele-n Spania poezie de Alexandru Macedonski

" Incat nici manastirea,
Nici ruina ei
Nu se pot incheia vreodata;"
Fara nume (I) poezie de Ana Blandiana

RUÍNĂ, ruine, substantiv feminin

1. Ceea ce a rămas dintr-o construcție sau o localitate dărîmată; dârîmătură. Se zărește pe piscu-i sălbatic, departe, ruina cetății Neamțului. SADOVEANU, O. VII 216. De-amar de ani adăpostește Ruina casei părintești Pe care azi o cînt. IOSIF, PATR.

8. Aici sînt ruinile celui mai mare și mai însemnat oraș din perioada tracică. VLAHUȚĂ, R. P.

14. Natura toată doarme, ființa-mi priveghează Dasupra pe ruine, mormîntul strămoșesc. HELIADE, O. I 179.
       • figurat De-acum verb reflexiv:eau sufletul să-mi port Printre ruinele gîndirii. despre BOTEZ, P. O. 115. La razele de sară se deslușește-n gînd: Ruina unui farmec, iubirea mea dintîi. PĂUN-PINCIO, P. 80. Firește, nici nu-mi trece prin minte să vorbesc despre această ruină a unei inteligenți. IONESCU-RION, C. 118.
       • locuțiune adjectiv În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat, stricat. Trist razele prin cetini curg Și luminează în amurg Castelul în ruină. IOSIF, PATR. 59. Să fumege nainte-mi orașe-n ruine. EMINESCU, O. I 92.
♦ figurat Rămășiță a trecutului. Adio, cîntece vechi, adio ruine! Pe linia dreaptă a razei solare În zare Nou drum s-a deschis pentru mine. BENIUC, vezi 144. Nu este vina voastră, știm, bunule romîne, Știm cît vă bateți capul cu cetele stăpîne, Aceste vechi ruine ce strică chiar căzînd: Fărîmă ce e tînăr, ce-i fraged și născînd. BOLINTINEANU, O. 153.

2. Faptul de a se ruina. De la o verb reflexiv:eme, căsuța se bolnăvi greu de ruină și oamenii o părăsiră. BASSARABESCU, vezi 50.

2. figurat Pierdere a averii, a sănătății etc.; distrugere, dezastru. Vedea el bine că de cîțiva ani se pierde-n datorii... Și mintea lui parcă se temea mai mult de cuvîntul «ruină» decît de efectele lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 42.

– plural și: ruini.