Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
FOILETÓN, foiletoane, substantiv neutru Articol de ziar, care tratează teme de actualitate, mai ales de beletristică, și care se publică într-un loc anume rezervat pentru aceasta. Astăzi de dimineață, în birou, la cafea, a citit în foiletonul gazetei o teorie năzdrăvană a unui doctor. C. PETRESCU, A. 315. În curînd iți trimit foiletoane. CARAGIALE, O. VII 130.
♦ (Învechit; uneori în forma roman-foileton) Roman cu subiect senzațional, fără verb reflexiv:eo valoare literară deosebită, care se publică într-o serie de numere consecutive ale unui ziar, totdeauna în același locuțiune Desfăcu un ziar vechi și-mi ceti un foileton al lui. VLAHUȚĂ, O. A. 192. Un foileton în «Constituționalul»... povestea lupta bandei lui Tunsu cu potera spătăriei. GHICA, S. 174.
– Pronunțat: fo-i-.
