Ce înseamnă rezistența materialelor?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "rezistența materialelor": ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul comportării corpurilor deformabile, când se exercită asupra lor forțe din afară, și cu studiul dimensiunilor pe care acestea trebuie să le aibă ca să nu-și modifice forma

" - Doua paturi? Nu se poate. Unul singur, si o inghetai cu un: Eu hotarasc acum.
Apoi, ca s-o indulcesc, i-am migalit cu duiosie un sir de nimicuri, acoperind cu viclenie fondul care, dezvaluit brutal, o facuse sa tresara intr-o crispare de rezistenta fireasca sub o horbota de accesorii ridicole, inventate atunci pe loc: deliciul de a sorbi miine dimineata amindoi cafeaua cu lapte adusa la pat. Cum ne-ar sta, fiecare cu ceasca lui sub nas, in doua paturi despartite prin-tr-un hiatus? Numai atit, ca eu imi aleg de pe acum partea de catre fereastra. imi place sa dorm intors spre lumina si cu papucii de noapte Ia indemina. Apoi ne imbracam si iesim impreuna. La tribunal o conduc eu. Am o multime de prieteni.
Ea consimtea, tulburata, zapacita, cu capul in piept, ceea ce-i descoperea ceafa alba, plina de cirlionti nebunatici."
Farsa poezie de Vasile Voiculescu

" E urat lucru ce spun eu; dar din nenorocire este un mare adevar care, daca ai suflet mare, trebuie sa-ti produca urmatoarele miscari: intaia, indignarea; a doua, despretul de oameni, a treia, indulgenta, si in sfarsit o hotarare barbateasca sa-ti urmezi aplecarile impacandu-ti-le cu datoriile, fara sa-ti pese catusi de putin de limbutia faimei.
Caracteristica energiei unui suflet mare este tocmai puterea de rezistenta neclintita fata cu contagiunea exemplelor, fata cu strigatele batjocurii si cu domnia prejudecatilor. La ce ar mai sluji luminile invataturilor, cand un fals respect omenesc ne-ar impiedica sa le urmam? Atunci, cand si ignorantul se rataceste, tot atat cat si omul luminat, care cunoaste binele dar il ocoleste din slabiciune?
"
Margaritare ALESE. III - opinia publica poezie de Ion Luca Caragiale

REZISTÉNȚĂ, rezistențe, substantiv feminin

I. Acțiunea de a rezista; împotrivire, opoziție, apărare împotriva unui atac. A opune rezistență. ▭ Orice rezistență va fi imediat reprimată cu forța armată. REBREANU, R. II 228. I-am sili [pe țărani]... la o grozavă rezistență înlăuntrul țării. KOGĂLNICEANU, S. A. 183.
♦ Mișcare de patrioți care, în țările ocupate de fasciști între anii 1940 și 1944, s-au opus cotropitorilor și politicii de colaborare cu aceștia. Rezistența franceză.

II. Calitatea de a fi rezistent.

1. Putere de a înfrunta boala, oboseala, foamea, lipsurile etc.
       • locuțiune adjectiv De rezistență = care te ajută să reziști (la foame, la lipsuri etc.). Îți făceam rost de cîteva mii de lei ca să ai un fond de rezistență. C. PETRESCU, C. vezi 134.

2. Proprietatea unui corp de a suporta, fără modificări în masa lui, acțiunea altui corp sau a unei forțe străine. Rezistența fierului. ▭ Cu toată sensibilitatea foarte mare a celulei nervoase față de substanțele toxice, ea prezintă o mare rezistență. MARINESCU, P. A. 57.
       • Rezistența materialelor = studiul comportării corpurilor deformabile cînd se exercită asupra lor forțe din afară și al dimensionării acestora ca să nu-și modifice forma.
♦ Forța de opunere a unui mediu la realizarea unei acțiuni. Rezistența apei la înaintarea unei corăbii. Rezistență de frecare.

2. Forță pe care un conductor o opune trecerii curentului electric și care depinde de materialul din care e făcut conductorul, de grosimea și de lungimea lui.

4. Rezistor.