Ce înseamnă repetiție generală?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "repetiție generală": ultima repetiție înainte de premiera unui spectacol

" Se-ntelege ca intr-un targ cu obiceiuri statornice de pe vremuri, cu traditiuni de autoritate, cu deprinderi de gust dezvoltat incet-incet si normal, acest fenomen, cu toata diversitatea capetelor, va fi mai putin batator la ochi decat intr-un targ de curand ridicat, cum sunt cele americane si altele. Aci au navalit si navalesc pe apucate stransura si adunatura, fara egala deprindere de gust, fara continuitate si unitate de traditie si de nevoi publice, si care schimba, la fiecare cativa ani, si moravuri, si legi, si deprinderi, si costume, ca si unele spete inferioare care leapada la rastimpuri pielea din varful botului pana la sfarcul coadii.
In targul de vremi statornicit, micul debitant stie ce marfa se cauta, stie ce trebuie musteriului cunoscut si credincios: ba ii merge chiar inaintea nevoilor; chiar i le provoaca, cunoscandu-i firea si gustul. Dar intr-un targ improvizat, in vecinie provizorat, Dumnezeu mai stie cum sa multumesti pe musterii. Dai primitivului in pielea goala o buna flanela, vanatorului preistoric o pusca si porcarului margaritare: o fi buna marfa dumitale, dar musteriii ii gasesc cusururi, deoarece nu le trebuie. Primitivului nu-i trebuie caldura pe spinare si pe pantece, pielea lui e-nvatata cu de toate; el are nevoie de zorzoane poleite, sa si le puna-n capul netesalat; vanatorului ii trebuie un tomahawk, iar porcarului porumb pentru vitele de-acasa Dar ia sa nu bagi de seama la vertiginosul mers al progresului! ia poftim de le da a doua zi aceea ce ai vazut ca le trebuia ieri. As! primitivul vrea acum camasi de matase, vanatorul o carabina ghintuita cu repetitie si porcarul briliante.
Ce putini sunt aceia cari, intelegand ce le trebuie, stiu ce marfa sa ceara si sunt in stare s-o pretuiasca! Si nu ma-ndoiesc ca dintre acei putini esti si dumneata, cititorule."
Exigente grele poezie de Ion Luca Caragiale

" Cine a fost la teatru a trebuit ca observe, ca si mine, un fenomen foarte curios. Pana la intrarea mandrului savant, piesa merge, spre multumirea tutulor, bine; e un entrain remarcabil, cum nu se vede foarte des pe teatrul nostru. Dar iata ca vine demnul doctor Purgon. Cum apare, atmosfera se ridica la o inaltime neobicinuita. Atunci incepe cascada lui tunatoare de indignare, de imputari, de recriminari si amenintari. Ce verva fosforica! Promitand nenorocitului bolnav moartea sigura ca pedeapsa a revoltei contra stiintei, Purgon iese spumand. A intrat, a uimit, a rasturnat, a devastat si se duce ca o furtuna luminoasa, ca un meteor orbitor Iar dupa iesirea lui? Atmosfera scade repede, asa ca toata lumea, actori si spectatori, sunt apucati de frig, se simt stapaniti de o jena pe care cu greu ar mai putea-o disimula.
Marele Millo - e de mult de atunci - dedea un beneficiu in Teatrul National, cu spectacol variat. Pentru ridicarea cortinii juca un vaudeville din frantuzeste: Un bal din lumea mare. Ziua nu putuse face repetitie generala; era foarte bolnav. Dar nu era chip sa se amane spectacolul - alta zi nu se mai putea obtine la teatru decat peste o luna. Seara l-au adus in trasura inchisa. L-am vazut inainte de ridicarea cortinii. Era pierdut, zdrobit de friguri; sudori aci reci, aci fierbinti ii acopereau chipul; ochii, rataciti; tremura ca varga, tinandu-se de o culisa, pe care o cletina maruntel. Am crezut ca n-are sa poata iesi in fata publicului, sau, daca l-or vari cu de-a sila la replica, are sa caza in scena ca o carpa. M-am dus in cusca - eu eram sufler. Cortina s-a ridicat.
Era o piesa batrana. Un barbier, caruia i-a fugit de vreo trei ani nevasta, nu stie omul cu cine, vine sa pieptene pe o dama din lumea mare, care da acum un bal splendid. Dupa ce ispraveste lucrul, vrea sa iasa; dar greseste iesirea si se pomeneste chiar in salonul de dant. Aci isi povesteste scurt publicului aventura cu nevasta-sa, si,- profitand de greseala lui, isi imprastie in toate colturile reclama de coiffeur. Dar iata ca sosesc dantuitorii. Un cadril nu e complet. Un baron cu baroana si o alta dama cauta un cavaler. Pana sa se explice barbierul, dama stinghera il ia drept un nobil si-l trage in dans. Dansand, omul vede vis-a-vis, in baroana, pe cine? pe tradatoarea lui, pe fugara Fifina."
Ion brezeanu poezie de Ion Luca Caragiale

REPETÍȚIE, repetiții, substantiv feminin

1. Repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc.
       • Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri (reîncărcându-se automat).
♦ Exercițiu făcut de către interpreți pentru pregătirea unui spectacol sau a unei audiții publice.
       • Repetiție generală = ultima repetiție (cu decoruri și costume) făcută înainte de spectacol.
♦ Reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse.

2. Procedeu sintactic-stilistic care constă în întrebuințarea de două sau de mai multe ori a aceluiași cuvânt sau a aceluiași grup de cuvinte, pentru a exprima durata, intensitatea, distribuția, progresia, succesiunea, periodicitatea sau pentru a sublinia o idee.

– Din limba franceza répétition.